Distribuția Populației Mondiale

Study Notes

Distribuția populației este un aspect fundamental în geografia populației.
Nu implică doar o repartiție geografică, dar și o analiză a interacțiunii populație-mediu și a schimbărilor în timp.
Densitatea populației și discontinuitățile (concentrări/zone slab populate) sunt aspecte cheie în studiul repartiției.

Distribuția globală a populației prezintă inegalități spațiale semnificative.
Aproximativ o treime din suprafața terestră este locuită.
Asia concentrează circa 60% din populația mondială pe un teritoriu de 30% din suprafața Pământului. Africa deține 14%, America 13%, iar Europa 9% din totalul global.
Lumea Veche (Europa și Asia) cuprinde trei sferturi din populația mondială.

Aproximativ 90% din populație trăiește în emisfera nordică.
45% din populație este concentrată între 20° și 40° latitudine nordică și 30% între 40° și 60°.
Distribuția este influențată de distribuirea terenului uscat în emisfera nordică.

Densitatea medie mondială în 2015 a fost de 50,79 persoane/km².
Există o mare varietate a densității la nivel de stat; anumite teritorii prezintă valori foarte diferite.
Regiuni cu densitate redusă (1-2 persoane/km²): Australia, Mongolia, zonele aride sau reci.
Regiuni cu densitate ridicată (200-500 persoane/km²): Japonia, Germania, Marea Britanie, Coreea de Sud, alte insule.
Unele zone urbanizate au densități extraordinare (peste 4.000 sau chiar 30.000 persoane/km²).

Cea mai mare parte a populației se concentrează la altitudini mici (<500km de la țărm).
Aproximativ 2/3 din populația mondială locuieste la mai puțin de 500 km de țărm.
Peste 4/5 din populația mundială locuieste sub 500 de metri altitudine.

Factorii naturali (climat, relief) sunt cruciali în explicarea discontinuităților de populare.
Zonele reci (arctice, subarctice), zonele deșertice prezintă obstacole majore pentru populație.
Zonele montane, cu relief accidentat, sunt de asemenea mai puțin populate.
Varietatea climatelor din lume influențează direct densitatea populației pe anumite zone.