Descompunerea Rocii

Descompunerea Rocii

• Rocile prezintă o rețea naturală de fisuri încă din stadiul de formare.
• Descompunerea prin îngheț-dezgheț se produce în jurul temperaturii de 0°C și implică apa.
• Apa pătrunde ușor în pori și fisuri, are volum minim la 4°C și maxim la 0°C (1 cm³ devine 1,1 cm³). Acest fenomen este invers față de alte substanțe din natură.
• Apa înghețată exercită o forță mare asupra rocii.
• Gheața înghețează din exterior spre interior, extinzându-se lateral și lărgindu-crăpăturile.
• Presiunea exercitată de gheață poate varia între 2040 și 6000 kg/cm².
• Gerurile puternice și cele de lungă durată pătrund adânc, afectând chiar roci rezistente (bazalte, calcare compacte).
• Frecvența înghețului și dezghețului accelerează descompunerea rocilor poroase.
• Rocile poroase sunt mai sensibile la îngheț decât cele compacte, rezultând diferențe în eroziune.
• Eroziunea duce la formarea polițelor, a reliefului tabular/monoclinal și a zidurilor.
• Fragmentarea stâncilor în climă temperată formează creste crenelate (custuri).
• Rezultă vârfuri piramidale, turnuri, colți, ace.
• La baza stâncilor se găsesc haos de pietre și câmpuri de pietre.

Descompunere prin Umezire-Uscare

• Specifică rocilor argiloase.
• Volumul argilei crește prin pătrunderea apei în jurul și în interiorul particulelor (minerale cu rețea cristalină expandabilă).
• Gonflarea duce la alunecări de strate sau structuri.
• Uscarea creează crăpături poligonale.
• În câmpiile argiloase aride se formează plăci cu margini drepte (tacâre, sebca).

Descompunere prin Activitatea Viețuitoarelor

• Viețuitoarele influențează descompunerea rocilor.
• Activitatea lor principală este fărâmițarea mecanică a rocilor din apropierea solului.
• Rădăcinile adânci ale plantelor crapă roci dure (presiune 30-50 kg/cm²).
• Animalele mărunțesc și afânează rocile, ușurând pătrunderea apei și aerului.

Descompunere prin Cristalizare

• Cristalizarea substanțelor din soluții în roci provoacă crăpări prin creșterea volumului.
• Substanțe nehidratate în forme hidratate dezvoltă presiuni mari (100-1000 atmosfere).
• În jurul eflorescențelor de săruri se observă descompunere avansată.

Alterarea Chimică

• Fărâmițarea scoarței terestre prin transformarea mineralelor componente în produse noi.
• Depinde de topografie, natură rocă, climă, vegetație, procese biochimice din sol/subsol.

Ziduri Ciclopice, Patină Deșertului și Pălării de Limonit

• Ziduri ciclopice sunt forme asemănătoare formelor de gresii, rezultate din alterarea diferențiată a rocilor granitice pe fisuri.
• Patină deșertului este o crustă formată din săruri de fier, siliciu și mangan care acoperă rocile.
• Pălării de limonit vin din hidratarea hematitului aflat pe filoane de fier.

Scoarța de Alterare

• Strat afânat la suprafața litosferei format prin dezagregare și alterare fizică/chimică.
• Conține constituenți primari (resturi din roca inițială, minerale rezistente la alterare: cuarț, rutil, mică albă) și secundari (minerale rezultate din alterare: săruri, oxizi hidratați, minerale argiloase).
• Scoarța de alterare prezintă orizonturi cu caracteristici diferite pe verticală: argilos, argilo-detritic, detritus și roca fisurată. Acestea sunt influențate de pantă, climă și tipul de rocă.
• Orizontul argilos, situat în partea superioară, prezintă fărâmițare maximă, cu alterare chimică dominantă și formare de sol.
• Orizontul argilo-detritic are o compoziție variată (argilă + detritus), cu conținut de detritus crescut spre adâncime.
• Orizontul cu detritus este compus din blocuri mari, colțuroase, deplasate mecanic puțin.
• Roca puternic fisurată reprezintă un orizont de grosime variată, fiind de fapt crăpăturile ce pătrund în roca proaspătă. Grosimea acestor orizonturi variază și depinde de pantă, climă și tipul de rocă.