Cunoașterea Constituției României

Statul român se angajează să susțină relațiile cu cetățenii români din străinătate și să promoveze protejarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, conform legislației statului de care aparțin.

Există o legătură directă între pluralismul din societate și democrația constituțională. Acesta din urmă este garantat de libertatea de a exprima opinii diferite.

Partidele politice servesc ca un canal prin care cetățenii pot exprima opinii și își pot promova interesele politice, respectând legea și beneficiile statului.

Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale au un rol important în promovarea intereselor membrilor lor, inclusiv la nivelul drepturilor și beneficiilor sociale.

România se dedică unor relații internaționale pașnice cu toate statele, bazate pe respectul pentru dreptul internațional.

Tratatele internaționale ratificate de Parlament devin parte a sistemului juridic românesc, cu excepția cazului în care conțin elemente care contrazic Constituția.

Drapelul, ziua națională și imnul național sunt simbolurile care reprezintă identitatea națională a României.

Este o obligație a fiecărui cetățean român, o valoare fundamentală care leagă cetățenii de țara lor. Exprimă responsabilitatea și loialitatea față de națiune.

Împuternicește cetățenii români să apere țara, indiferent de vârstă, prin încorporare sau voluntariat.

Obligația cetățenilor de a contribui la finanțarea statului, prin taxe și impozite, pentru binele general.

Exercitarea drepturilor și libertăților trebuie să se facă responsabil, fără a afecta libertatea și drepturile altor persoane. O obligație a cetățenilor.

O instituție independentă care apără drepturile și libertățile persoanelor fizice, asigurând accesul la justiție și protecție împotriva abuzurilor.

Scopul principal al Avocatului Poporului este apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice.

Persoana care ocupă funcția de Avocat Poporului este desemnată pentru o perioadă de 5 ani, printr-un proces transparent.

Avocatul Poporului și adjuncții săi nu pot avea alte funcții publice sau private în timpul mandatului, cu excepția activității didactice.

Organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului sunt reglementate prin lege organică, asigurând independența și eficiența.

Mandatul parlamentarilor (deputați și senatori) este întotdeauna în beneficiul poporului, nu al intereselor individuale.

Deputații și senatorii nu pot fi obligați de partidele lor să voteze într-un anumit fel. Ei trebuie să acționeze în conformitate cu conștiința lor și interesul poporului.

Deputații și senatorii își încep mandatul oficial la prima ședință legală a Camerei din care fac parte. Aceasta presupune validarea alegerii și depunerea jurământului.

Mandatul parlamentarilor se încheie la prima ședință legală a Camerei nou-alese, în caz de demisie, de pierdere a dreptului de vot, de incompatibilitate sau de deces.

O persoană nu poate fi simultan deputat și senator. Aceasta se referă la incompatibilitatea simultană a celor două funcții.

Funcția de deputat sau senator este incompatibilă cu exercitarea majorității funcțiilor publice de autoritate, cu excepția funcției de membru al Guvernului.

Alte incompatibilități cu mandatul parlamentar sunt stabilite prin lege organică. Aceasta include funcții specifice care ar putea influența imparțialitatea parlamentarului.

Deputații și senatorii au imunitate juridică pentru declarațiile și voturile exprimate în Parlament, dar nu pentru fapte infracționale din afara mandatului.

Parlamentarul nu poate fi percheziționat, reținut sau arestat fără aprobarea Camerei din care face parte, cu excepția infracțiunilor flagrante.

Urmărirea penală a parlamentarilor se realizează exclusiv de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar competența de judecată aparține Înaltei Curți.

O moțiune prin care Parlamentul își exprimă poziția referitor la o problemă de politică internă sau externă.

Un mecanism prin care Parlamentul retrage încrederea acordată Guvernului, determinând demisia acestuia.

Un instrument prin care Guvernul își asumă responsabilitatea pentru un program, o declarație de politică generală sau un proiect de lege.

O lege specială care permite Guvernului să emită ordonanțe într-un domeniu specific.

Un document cu forță de lege emis de Guvern, similar cu o lege.

Președintele României are mai multe drepturi și o indemnizație care se stabilesc prin lege.

Guvernul României se ocupă de politica internă și externă a țării și conduce administrația publică.

Guvernul lucrează cu organizațiile sociale pentru a rezolva problemele țării.

Guvernul este format din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege.

Președintele desemnează candidatul pentru prim-ministru, după ce discută cu partidele din Parlament.

Candidatul pentru prim-ministru cere votul de încredere al Parlamentului pentru programul și lista Guvernului.

Programul și lista Guvernului sunt discutate de Camera Deputaților și Senatul în ședință comună.

Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.

Membrii Guvernului depun jurământul de credință în fața Președintelui României.

Mandatul Guvernului începe de la data depunerii jurământului.