Creștinarea Daciei

Care au fost principalele motive care au favorizat răspândirea creștinismului în Dacia?

Ce au adus cu ei prizonierii creștini capturați de gote?

Ce statut a avut creștinismul în Dacia până în anul 313 d.Hr.?

Cum a influențat retragerea forțelor romane din Dacia răspândirea creștinismului?

În ce an a fost emis Edictul de la Mediolan?

Câte episcopii aproximative existau pe malul drept al Dunării după 313 d.Hr.?

Ce regiuni sunt menționate ca având organizații bisericești în Dacia?

Creștinarea Daciei

Cucerirea Daciei de către romani a creat condiții favorabile pentru răspândirea creștinismului în partea de nord a Dunării.
Misionarii, coloniștii, soldații, comercianții și sclavii au răspândit credința.
Secolul al III-lea a cunoscut o creștere a misionarilor laici, datorită prizonierilor creștini aduși de goți din Asia Mică, unde creștinismul era deja stabilit.
Unii dintre acești captivi au devenit episcopi și preoți.
Până în 313 d.Hr., creștinismul a întâmpinat obstacole, fiind considerat o "religio illicita" (religie ilegală).
Retragerea forțelor romane din Dacia în 271/275 d.Hr., susținută de revenirea regiunii Câmpiei Munteniei sub controlul imperial sub Constantin cel Mare, a contribuit la răspândirea ulterioară a creștinismului în întreaga regiune carpatică-dunăreană.
Sursele indică existența unor organizații bisericești în zona carpatică-dunăreană.
În urma Edictului de la Mediolanum din 313 d.Hr., înregistrările demonstrează aproximativ 15 episcopii pe malul drept al Dunării, în provincii romane precum Pannonia Inferior, Dacia Ripensis și Moesia Inferior (Serbia și Bulgaria de astăzi).

Această quiz examinează procesul de creștinare a Daciei după cucerirea romană. Se discută despre influența misionarilor și rolul prizonierilor creștini în răspândirea credinței. De asemenea, se abordează obstacolele și evoluția creștinismului până la Edictul de la Mediolanum.