Crearea Omului și Demnitatea Umană

• Conciliul Vatican II afirmă că omul este centrul creației și totul pe pământ trebuie raportat la el.
• Omul rămâne un mister, având păreri diverse și contrare despre sine, oscilând între exaltare și disperare.
• Misterul omului este marcat de măreție și mizerie, sfințenie și păcat, speranță și teamă.

Crearea Omului Conform Bibliei

• Facerea omului este prezentată ca o încoronare a creației divine.
• Dumnezeu decide: "Să facem om după chipul și asemănarea noastră" (Gen 1, 26-27).
• Biblia nu este un tratat științific, ci dezvăluie adevăruri religioase esențiale despre om prin imagini populare.
• Crearea omului este precedată de deliberarea divină exprimând valoarea omului în ochii lui Dumnezeu.
• Psalmistul este uimit de onoarea acordată omului de Dumnezeu (cf. Ps 8).
• Demnitatea umană constă în asemănarea cu Dumnezeu.
• Omul se aseamănă cu Dumnezeu prin inteligență, conștiință, libertatea de voință și destin nemuritor (GS 15, 17, 18).
• Adevărata libertate implică acțiunea conștientă și liberă, nu impulsuri oarbe sau constrângeri externe (GS 17).
• Destinul omului este comuniunea veșnică cu Dumnezeu (GS 18).
• Viața de comuniune familială și socială reflectă unirea divină (GS 24).
• Geneza descrie crearea femeii ca ajutor potrivit pentru bărbat (Gen 2, 18, 21-22).
• Povestirea despre crearea femeii nu trebuie interpretată literal.
• Femeia are demnitate și noblețe, fiind egală cu bărbatul și însoțitoare în viață.
• Sexualitatea umană are origine divină și scopuri sacre.
• Monogamia și interzicerea divorțului reflectă unitatea hotărâtă de Dumnezeu ("Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă").
• Unitatea neamului omenesc provine dintr-un singur cuplu uman.
• Nu se cunosc alte lumi sau dacă Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat și pe alte planete.
• Iubirea divină este suficientă pentru a mântui toate lumile.

Omul: Trup și Suflet

• Omul este creat din țărână și suflare de viață, devenind astfel ființă vie (Gen 2, 7).
• Textul sugerează că omul este format din trup și suflet, unite substanțial.
• Esența umană nu este nici înger, nici animal.
• Unitatea dintre trup și suflet sintetizează lumea materială, permițându-i să laude Creatorul (GS 14).
• Sufletul și trupul acționează împreună, nu sunt separate.
• Trupul, fiind creat de Dumnezeu, trebuie respectat, nu urât sau disprețuit.
• Moartea este o separare violentă a sufletului de trup; învierea viitoare va reface integritatea umană.
• Biblia nu specifică dacă omul a fost creat direct sau prin evoluție.
• Evoluționismul, dacă îl acceptă pe Dumnezeu, nu contrazice Biblia.
• "Suflarea de viață" reprezintă sufletul; retragerea ei duce la transformarea corpului în cadavru.
• Sufletul este spiritual și nemuritor, continuând să existe după moartea corpului.
• "Sufletele celor drepți sunt în mâinile lui Dumnezeu" (Înț 3, 1-3; Mt 10, 28).
• Nemurirea sufletului derivă din spiritualitatea sa; moartea implică dezagregarea materiei, dar sufletul nu este material.
• Existența sufletului este un adevăr de credință și o descoperire a minții umane.
• Socrate îndeamnă la acceptarea senină a morții, deoarece sufletul se va uni cu divinul.
• Oamenii au o cunoaștere naturală a nemuririi.
• Cultul morților și riturile funebre reflectă credința în supraviețuirea sufletului.
• Rațiunea, conștiința, reflecția și libertatea de voință sunt activități sufletești specifice omului.
• Materialiștii neagă sufletul, limitând existența la materie.
• Creierul este instrumentul gândirii, nu cauza ei.
• Sufletul există dintotdeauna în filozofia platonică, intrând în corp la naștere.
• Catolicismul afirmă că Dumnezeu creează sufletul direct la conceperea fiziologică.
• Biserica luptă împotriva avortului și afirmă că Sfânta Fecioară Maria a fost scutită de păcat de la concepere.

Monogeneză vs. Poligeneză

• Se ridică întrebarea originii neamului omenesc: dintr-un singur cuplu inițial (monogeneză) sau mai multe (poligeneză).
• Biserica respinge poligeneza, aderând la monogeneză, conform învățăturii Sfântului Pavel despre păcatul originar (Rom 5, 12-19; 1 Cor 15, 45-49).
• Papa Pius al XII-lea explică că nu se poate concilia ideea existenței unor oameni adevărați, fără origine naturală din Adam, cu învățăturile Revelației despre păcatul originar.

Reîncarnarea

• Reîncarnarea presupune intrarea sufletului într-un alt corp după moarte, începând o nouă viață.
• Perioada dintre reîncarnări variază.
• Anticii (egipteni, greci, romani), hindușii și budiștii credeau în reîncarnare.
• Grecii numeau reîncarnarea "metempsihoză", considerând că sufletul poate intra chiar și în animale.
• Persoanele violente se vor reîncarna în lupi, iar cele lacome în măgari
• În Evul Mediu, sectarii catari sperau să revină la viață ca seniori.
• Renașterea a reintrodus reîncarnarea în Europa.
• Mulți oameni de cultură au îmbrățișat-o, distanțându-se de creștinism.
• În prezent, aproximativ 21% dintre europeni cred în reîncarnare, mai ales în grupări francmasonice.
• Europenii nu cred că sufletul se reîncarnează în animale, deși unele orientări ecologiste par să sugereze acest lucru.

Argumente pentru reîncarnare includ

• Inegalitățile naturale (de exemplu, Mozart compunea la 5 ani datorită unor vieți anterioare).
• Reîncarnarea oferă speranță împotriva iadului veșnic.
• Oferă posibilitatea de reabilitare sufletelor căzute în vicii.
• Unele fenomene inexplicabile pot fi amintiri dintr-o viața anterioară.
• Favorizează eliminarea rasismului.

Referire biblică

• Afirmaţii după care ar fi putut să existe o reîncarnare "Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul din profeți" (Mt 16, 14)

Învățătura Bisericii

• Credința creștină se opune reîncarnării.
• Se bazează pe învățătura lui Isus Cristos.
• Viața este unică și are o singură șansă pentru pregătirea veșniciei.
• Lipsa posibilității reînceperii sau remedierii printr-o reîncarnare
• "Hotărât este ca omul să moară o dată spune Scrisoarea către evrei și apoi judecata".
• Isus avertizează asupra realității osândirii veșnice.
• Dumnezeu creează suflete noi în fiecare moment, însuflețind trupurile concepute.
• Credința în reîncarnare contrazice învierea trupurilor.
• Fiul lui Dumnezeu s-a unit cu un singur trup.
• Trupurile sunt destinate învierii, nu sunt închisori schimbătoare.
• Inegalitățile între oameni nu sunt pedepse, ci căile lui Dumnezeu.
• Convertirea și iertarea divină sunt posibile până în ultima clipă.
• Tâlharul s-a căit în ultimele clipe și a primit promisiunea paradisului.
• Este nevoie de curățenie absolută pentru a intra în paradis.
• Existența Purgatoriului este o dogmă creștina definitivă. Experiențele celor cu moarte aparentă nu dovedesc reîncarnarea, ci doar o situație între moartea clinică și biologică.
• Niciun text biblic nu susține reîncarnarea.
• Ilie reprezintă misiunea lui Elizeu, Ioan Botezătorul reprezintă venirea înaintea lui Hristos
• Învățătura reîncarnării a fost condamnată oficial la Conciliul din Lyon (1274) și Conciliul din Florența (1439).
• "Sufletele celor care, după ce au primit Sfântul Botez, nu au contractat absolut nici o pată a păcatului."

Lectura 1

• "Credincioși și necredincioși, oamenii sunt aproape unanimi în părerea că tot ce există pe pământ trebuie referit la om ca la centrul și culmea sa.
• Sfânta Scriptură ne învață că omul a fost creat «după chipul lui Dumnezeu», capabil să-l cunoască și să-l iubească pe Creatorul său."

Lectura 2

• "Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat. Bărbat și femeie i-a creat." (Genesis 1, 27-28)

Lectura 3

• "Ne străduim deci să-i fim în toate plăcuți Domnului şi îmbrăcăm armura lui Dumnezeu ca să ne putem împotrivi curselor diavolului şi să ținem piept în ziua cea rea"Conciliul Vatican II, GS 48