Celulele vegetale și structura lor

Celulele vegetale pot avea dimensiuni foarte variabile, de la câţiva micrometri la câţiva centimetri sau chiar metri.

Celulele cu structură specială și funcții specifice, prezente în țesuturi cu celule uniforme.

Peretele celular este o structură exterioară celulei vegetale, vizibilă la microscopul fotonic.

Organitele sunt structuri specializate din interiorul celulelor vegetale, cu funcții specifice.

Vacuola este un spațiu interior al celulei vegetale, care poate conține apă, substanțe nutritive și produse de excreție.

Organite sferice, cu membrană simplă, lipoproteică, care sintetizează ulei vegetal. Reprezintă dilataţii terminale sau periferice ale RE, fiind precursorii granulelor lipidice libere din citosol.

Organite veziculiforme sau tubuliforme cu membrană simplă, lipoproteică, prezente doar în celula vegetală. Pot fi lomazomi, localizați între plasmalemă și peretele celular, cu rol în sinteza substanțelor peretelui celular, sau plasmalemazomi, localizați sub plasmalemă, cu rol în acumularea de polizaharide pentru peretele celular.

Organite cu enzime ce transformă lipidele în glucide, caracteristice semințelor oleaginoase în timpul germinării.

Granule proteice din cloroplaste, în jurul cărora se găsesc granule de amidon.

Partea centrală a pirenoidului, de natură lipoproteică.

Membrana externă a cloroplastului, netedă.

Membrana internă a cloroplastului, care emite invaginații ce formează lamele stromatice.

Lamelae din stroma cloroplastului, dispuse paralel cu axa mare a organitului.

Reticulul endoplasmatic (RE) este o rețea complexă de membrane intracelulare care intervine în diverse procese celulare, inclusiv sinteza proteinelor, lipidelor și steroizilor.

REg este varianta reticulului endoplasmatic asociată cu ribozomii, implicați în sinteza proteinelor.

REN este varianta reticulului endoplasmatic care nu are ribozomi, importantă pentru sinteza lipidelor.

Aparatul Golgi este un organit celular implicat în prelucrarea, ambalarea și sortarea produselor celulare.

Dictiozomii, componentele principale ale aparatului Golgi, sunt teancuri de sacule aplatizate limitate de o membrană simplă. Saculele dictiozomului sunt unitățile de bază, fiecare având echipament enzimatic specific.

Veziculele golgiene, componente ale aparatului Golgi, sunt vezicule de secreție care înmuguresc din saculele dictiozomului.

Aparatul Golgi este format din REg în urma maturării acestuia. REg eliberează vezicule de tranziție care se unesc, formând prima saculă a dictiozomului.

Aparatul Golgi are funcții de transport, sortare, modificare și ambalare a moleculelor sintetizate în celulă.

Numărul nucleilor din celulă variază în funcție de tipul de organism. Eucariotele au de obicei un singur nucleu, dar unele pot avea mai mulți.

Celule anucleate sunt celule care au pierdut nucleul în timpul diferențierii celulare, devenind inactive.

Forma nucleului poate varia de la sferică la eliptică în funcție de tipul celulei și stadiul său de dezvoltare.

Poziția nucleului în celulă poate fi centrală, parietală sau subterminală, în funcție de tipul celulei și funcția sa.

Dimensiunea nucleului variază de la 0,5 la 1000 microni, în funcție de tipul celulei.

Anvelopa nucleară este o membrană dublă care înconjoară nucleul și are pori pentru a permite schimbul de molecule între nucleoplasmă și citoplasmă.

Nucleoplasmă este substanța gelatinoasă din interiorul nucleului unde sunt dispuse componentele nucleului.

Cromatina este substanța din nucleu care se condensează în cromozomi în timpul diviziunii celulare.

Telofaza I este faza finală a primei diviziuni meiotice, caracterizată prin regruparea cromozomilor bicromatidici la polii fusului de diviziune, formarea nucleolului și a anvelopei nucleare. Uneori se formează și peretele celular între cele două celule fiice, ceea ce indică citocineza.

Profaza II, o fază scurtă a celei de-a doua diviziuni meiotice, pregătește celulele pentru o nouă diviziune. Cromozomii se condensează din nou, iar fusul de diviziune se formează.

Metafaza II se caracterizează prin aliniamentul cromozomilor la ecuatorul fusului de diviziune. Centromerul fiecarui cromozom se atașează de fibrele fusului, asigurând o distribuție corectă a cromozomilor în celulele fiice.

Anafaza II este faza în care cromatidele surori se separă și migrează spre polii opuși ai fusului, determinând formarea a două seturi independente de cromozomi.

Telofaza II este etapa finală a celei de-a doua diviziuni meiotice, în care cromozomii monocromatidici ajung la polii fusului, se formează nucleolul și anvelopa nucleară. Citocineza are loc, dând naștere la o tetradă de spori sau la gameți haploizi.

Peretele celular este o structură rigidă, exterioară care înconjoară celulele vegetale și le conferă formă. Acesta protejează conținutul celulei, oferă rezistență și separă celulele una de alta.

Formarea peretelui celular începe la sfârșitul telofazei, prin constituirea unui nou perete intercelular în fragmoplast. Veziculele aparatului Golgi fuzionează și formează o placă numită lamela mediană, care se răspândește.

Plasmodesmele sunt canale microscopice care străbat pereții celulari, permițând interconectarea dintre celule. PlasModesmele permit schimbul de substanțe și de semnale între celulele vecine.

Hialoplasma este o substanță fluidă și transparentă, aflată în interiorul celulelor. Are o anumită rigiditate, care poate varia în funcție de factorii din mediul înconjurător. Această rigiditate poate varia de la o stare mai fluidă, denumită "sol", la o stare mai rigidă, numită "gel". Tranziția între aceste două stări este cunoscută sub numele de tixotropie.

Cicloza este un termen care descrie mișcarea continuă a citoplasmei, un fluid bogat în organite celulare, în interiorul celulei. Această mișcare este importantă pentru transportul substanțelor nutritive și a deșeurilor, precum și a organitelor.

Cicloza de rotație este un tip de mișcare a citoplasmei, caracteristică celulelor cu o vacuolă centrală mare. Mișcarea citoplasmei are loc în jurul vacuolei, într-un mod circular și direcționat.

Cicloza de circulație este un tip de mișcare a citoplasmei, unde vacuola este traversată de cordoane citoplasmice. Mișcarea are loc în direcții diferite, de-a lungul acestor cordoane.

Viteza ciclozei poate varia în funcție de mai mulți factori, de exemplu, de vârsta celulei. Celulele tinere au o viteză mai mare a ciclozei.

Cicloza este influențată de diverși factori, cum ar fi lumina, temperatura și variațiile osmotice, care pot fi temporar suspendate prin acțiunea anestezicelor.

Hialoplasma are un rol esențial în funcționarea celulei, fiind sediul multor reacții metabolice, incluzând biosinteza acizilor grași, aminoacizilor și nucleotidelor. De asemenea, hialoplasma oferă suport pentru organitele celulare, contribuind la mișcarea organitelor și la fluxul membranar, generând cicloza.

Reticulul endoplasmic (RE) este o rețea complexă de cavități și canalicule interconectate, situate în citoplasma celulei. Aceste formațiuni sunt delimitate de citosol prin membrane lipoproteice fine.