Capitolul 2. Centrale Telefonice Digitale

Centrala telefonică este un dispozitiv care permite conectarea între terminalele mediului telefonic (linii de abonat sau joncţiuni) asigurând comunicarea dintre ele.

Interfeţele specializate (INT) din centralele telefonice se ocupă de conectarea la liniile de abonat sau joncţiuni, oferind adaptare (semnalizare) cu mediul telefonic.

Concentratoarele digitale grupează interfeţele cu liniile de abonat (IL) și pot fi instalate fie în centrală, fie în distanță, aproape de grupul de abonați.

Reţeaua de comutaţie (RC) este unitatea responsabilă de conectaea între canalele de comunicaţie din cadrul centralei telefonice.

Unitatea de semnalizare (US) din centrală se ocupă cu schimbul de date între posturile terminale de abonat sau între centrale telefonice.

Unitatea de comandă și control (UCC) este responsabilă pentru supravegherea și controlul tuturor funcțiilor din centrală.

Centralele telefonice digitale modern permit integrarea serviciilor (ISDN) și acces direct la canale digitale de 64 kbps pentru comunicații de voce, date, text sau imagini.

Un modul analogic de abonat, parte din DLU, care se conectează la liniile de abonat. Fiecare SLMA conține 8 circuite de linii analogice de abonat (SLCA).

O unitate de interfață digitală care conectează DLU-ul la rețeaua digitală de transport PDC.

Componenta care gestionează întreaga unitate de linii digitale (DLU).

Un modul care permite testarea liniei de abonat în cazul apariției unui deranjament.

Echipamentul de urgență care asigură conexiunea între posturile telefonice din aceeași DLU, atunci când accesul la rețeaua principală este întrerupt.

Funcțiile principale realizate de un circuit SLCA pentru fiecare abonat.

Un procesor dedicat care gestionează funcționarea modulului de linii de abonat (SLMA).

Circuite digitale de linii de abonat, integrate în SLMA, care asigură funcționarea liniilor digitale de abonat.

Un tip de conexiune utilizat atunci când aceeași informație trebuie distribuită mai multor linii de ieșire, cum ar fi în teleconferințe.

Un comutator care are o memorie de control asociată cu fiecare linie de intrare, permițând selectarea liniei de ieșire dorite pentru fiecare linie de intrare.

Un comutator care are o memorie de control asociată cu fiecare linie de ieșire, permițând selectarea liniei de intrare dorite pentru fiecare linie de ieșire.

Un comutator care permite comutarea informației de la un canal temporal de pe o linie de intrare la un alt canal temporal de pe o linie de ieșire diferită.

Reprezintă relația de conexiune între o linie de intrare X și un canal temporal CTi cu o linie de ieșire Y și un canal temporal CTj.

O memorie de control MC, unde adresa 'i' reprezintă indexul canalului temporal de intrare/ieșire și conținutul cuvântului de memorie de la indexul 'i' indică linia multiplex de ieșire.

O memorie de control MC, unde adresa 'i' reprezintă indexul canalului temporal de intrare/ieșire și conținutul 'x' reprezintă numărul liniei multiplex de ieșire.

Comanda de conexiune pentru comutatorul spațial cu comandă la intrare, unde 'i' este indexul canalului temporal de intrare/ieșire, 'x' este linia de intrare și 'y' este linia de ieșire.

Un comutator temporal cu comandă la intrare permite conectarea unui canal temporal de intrare (CTi) la un canal temporal de ieşire (CTj) prin intermediul unei memorii de comandă (MC). Comanda MC[i] = j asigură conexiunea între canalul CTi și canalul CTj.

Memoria tampon este utilizată pentru a stoca temporar datele care sunt transferate între canalele temporale. Scrierea în memoria tampon se face la adrese obținute din memoria de comandă, în timp ce citirea se face în ordine normală.

Comutatoarele spațiale permit transferul informației de pe o linie de intrare In a pe o linie de ieșire OUT b, utilizând același canal temporal CTk. Comutația spațială se realizează instantaneu, fără a necesita memorie tampon.

Un comutator spațial cu comandă la ieșire permite multiplexarea simultană a unei linii de intrare pe mai multe linii de ieșire.

Comanda de conexiune într-un comutator spațial cu comandă la ieșire este realizată prin înscrierea în memoria de comandă a indexului liniei de intrare care trebuie conectată la o linie de ieșire specifică.

Accesibilitatea totală a intrărilor la ieșiri este asigurată de faptul că informația de pe toate intrările comutatorului spațial este distribuită către toate multiplexoarele.

În timpul unui canal temporal, într-un multiplexor o singură poartă ȘI va fi deschisă, permițând transmiterea informației de la o singură linie de intrare la linia de ieșire corespunzătoare.

Blocajul intern se referă la o situație în care două comutatoare din etaje adiacente nu pot comunica eficient. Această problemă poate fi rezolvată prin adăugarea mai multor link-uri interne între cele două comutatoare.

Replierea rețelei de comutație este o tehnică care implică suprapunerea etajelor în jurul unei axe verticale pentru a asigura comunicare bidirecțională între abonati. Această tehnică este necesară deoarece un abonat poate fi atât chemător, cât și chemat, necesitând conexiuni atât la intrare, cât și la ieșire.

Rețeaua de comutație (SN) din centrala EWSD este construită din comutatoare de tip D (spațio-temporale), S (spațiale) și S (spațiale). Tipul D este o variantă digitală a comutatorului temporal și este notat uneori cu T. SN-EWSD poate avea o structură etajată de tipuri TST sau TSSST.

SN-EWSD poate fi realizată în trei variante: SN-DE3, SN-DE4 și SN-DE5. Aceste variante diferă prin numărul de module necesare: 4 pentru SN-DE3, 5 pentru SN-DE4 și 7 pentru SN-DE5.

Rețeaua SN-EWSD este proiectată pentru o optimizare a resurselor și pentru o configurație simplă, utilizând diverse tipuri de comutatoare și variante pentru a se adapta la nevoile specifice ale sistemului.

Este o memorie utilizată pentru stocarea programelor și a datelor fixe, dar și pentru date variabile care depind de starea sistemului.

Este terminalul folosit de operator pentru a efectua operații și întreținere pe sistemul de comutație.

Generează semnalul de ceas de referință pentru sistemul de comutație.

Controlează panoul de superviziune al sistemului de comutație.

Este interfața de comunicație între unitatea de coordonare și restul sistemului de comutație.

Este procesorul principal din subsistemul de coordonare al rețelei EWSD.

Abordarea utilizată pentru atribuirea sarcinilor procesorului în EWSD, astfel încât un procesor defect nu afectează funcționarea sistemului.

Este unitatea responsabilă de conectarea canalelor de comunicație din cadrul centralei telefonice.