Capitalul Total și Structura sa

Capitalul total al întreprinderii se calculează prin adunarea capitalului propriu (resursele furnizate de acționari) și a capitalului împrumutat (resursele obținute de la terți).

Capitalul propriu al întreprinderii reprezintă resursele financiare furnizate de acționari și include capitalul social, primele de capital, rezervele și rezultatele.

Capitalul permanent reprezintă acele resurse financiare disponibile întreprinderii pentru o perioadă lungă de timp, incluzând capitalul propriu și datoriile pe termen lung.

Fondul de rulment net reprezintă diferența dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt. Indică capacitatea întreprinderii de a-și finanța operațiunile curente.

Imobilizările corporale reprezintă activele materiale ale întreprinderii, care sunt utilizate pe o durată mai mare de un an, precum terenuri, clădiri, mașini și echipamente.

Activele circulante reprezintă acele active care se transformă rapid în bani, cum ar fi stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, casa și conturi la bănci.

Activele imobilizate reprezintă acele active care sunt utilizate pe o durată mai mare de un an, cum ar fi terenuri, clădiri, mașini și echipamente.

Datoriile pe termen lung reprezintă obligațiile financiare ale întreprinderii care se scad la o perioadă mai mare de un an.

Diferența dintre suma fluxurilor de numerar actualizate și capitalul investit.

Credit bancar, credit obligatar, leasing.

Fluxurile de ieșire sunt caracteristice fazei finale a unui proiect de investiții.

Costul inițial al investiției include prețul de achiziție al utilajelor, cheltuielile de transport.

Valoarea actualizată netă se determină ca diferență între suma fluxurilor de numerar actualizate și valoarea investiției.

Durata de recuperare a capitalului investit, rata medie a rentabilității și criteriul costului sunt criterii simple de opțiune.

Creditul bancar, leasingul, amortizarea activelor imobilizate sunt surse externe de finanțare a investițiilor.

Costul final al investiției include prețul utilajelor, cheltuielile de transport, economiile de impozit, profitul brut.

Rezultatul brut al exerciţiului se obţine prin adăugarea rezultatului din exploatare la rezultatul financiar.

Impozitul pe profit se calculează prin înmulţirea profitului contabil cu cota de impozit stabilită de lege.

Profitul contabil reprezintă profitul obţinut înainte de deducerea impozitului pe profit.

Profitul fiscal reprezintă profitul rămas după deducerea impozitului pe profit.

Cota de impozit pe profit este procentul din profitul contabil care se plăteşte ca impozit.

Societățile cu răspundere limitată se caracterizează prin divizarea capitalului social în părți sociale egale, care nu circulă liber pe piață. Aceasta înseamnă că proprietarii nu pot vinde liber acțiunile lor, ci doar cu acordul celorlalți asociați.

Acțiunile sunt titluri de valoare care atestă dreptul de proprietate al deținătorilor asupra unei părți din capitalul social al unei companii.

Emisiunea de noi acțiuni este o metodă de sporire a capitalului social al unei companii prin adăugarea de noi proprietari.

Dreptul de subscriere este un beneficiu acordat acționarilor existenți, care le oferă dreptul de a cumpăra primele acțiuni noi emise de companie, înainte ca acestea să fie oferite publicului. Acest lucru îi protejează de diluarea acțiunilor existente și menține controlul asupra companiei.

Creditul obligatar este o formă de finanțare pe care o companie o obține prin emisiunea de obligațiuni. Această emisiune reprezintă un împrumut pe care compania îl obține de la investitori, cu promisiunea de a plăti dobândă periodică și de a returna capitalul la scadență.

La crearea unui credit obligatar, elementele tehnice includ prețul de emisiune, prețul de rambursare, termenul de rambursare, anuitatea și dobânda. Această informație este esențială pentru a înțelege costul și condițiile creditului.

Rata de actualizare la care valoarea actualizată netă (VAN) a unui proiect este egală cu zero. Reprezintă randamentul intern generat de investiție.

Procesul de reducere a valorii unui activ imobilizat în timp, reflectând uzura fizică și morală.

Reprezintă valoarea amortizării exprimată ca procent din valoarea de intrare a mijlocului fix.

Sistemele de amortizare care se bazează pe premisa că orice activ se uzează într-o anumită perioadă de timp, indiferent de intensitatea utilizării.

Sistemele de amortizare care se bazează pe intensitatea uzurii, care este dependentă de gradul de utilizare a activului.

Diferența dintre profitul brut și impozitul pe profit, reflectând cash-flow-ul operațional al unei companii.

Capitalul propriu al unei întreprinderi se compune din mai multe componente: capitalul social, plus primele de capital, rezervelor și rezultatele acumulate.

Activele circulante sunt resurse care se transformă în numerar în decurs de un an. Aceste active includ stocuri, creanțe, casa și conturi la bănci, investiții pe termen scurt.

Fondul de rulment net reprezintă diferența între activele circulante și datoriile pe termen scurt. Se calculează ca: Fond de Rulment Net = Active Circulante - Datorii pe Termen Scurt. Acest indicator arată capacitatea unei companii de a-și acoperi datoriile pe termen scurt cu activele circulante.

Capitalul permanent este finanțarea pe termen lung a unei companii. Include capitalul propriu (capital social, prime, rezerve) și datoriile pe termen lung. Capitalul permanent este important pentru finanțarea investițiilor pe termen lung.

Imobilizările corporale sunt bunuri materiale pe care o companie le deține și le folosește pentru mai mult de un an. Aceste bunuri includ terenuri, clădiri, mașini, echipamente și instalații tehnice.

Conversia datoriilor și emisiunea de noi acțiuni sunt metode comune de sporire a capitalului social. Conversia datoriilor presupune transformarea datoriilor existente în acțiuni, în timp ce emisiunea de noi acțiuni presupune vânzarea de noi acțiuni pe piața de capital.

Societățile pe acțiuni sunt organizații care se finanțează prin vânzarea de acțiuni. Acționarul răspunde limitat pentru datoriile companiei, doar cu valoarea acțiunilor deținute.

Imobilizările necorporale sunt bunuri intangibile, adică nu au formă fizică, dar au valoare economică. Aceste bunuri includ brevetele, mărcile comerciale, dreptul de autor, licentele, software-ul.