Biomecanica fluidelor

Curgerea unui fluid în straturi moleculare paralele, unde straturile se mișcă cu viteze diferite, datorită forțelor de atracție intermoleculară.

Forța de frecare care apare între straturile de fluid în mișcare relativă, care se opune mișcării lor.

Măsura rezistenței unui fluid la curgere. Cu cât vâscozitatea este mai mare, cu atât fluidul este mai greu de mișcat.

Legea care descrie relația dintre forța de frecare, suprafața de contact, gradientul de viteză și coeficientul de vâscozitate.

Mărime care caracterizează fluidul și reflectă rezistența lui la curgere. Depinde de temperatură, scăzând cu creșterea acesteia.

Regiune îngustată în grosimea unui vas arterial, unde viteza de curgere a sângelui crește abrupt la ieșirea din zonă, provocând turbulență și zgomote numite sufluri.

Creșterea rezistenței la curgerea sângelui, cauzată de turbulența generată în zonele cu îngustare a vaselor.

Formula care descrie relația dintre tensiunea mecanică din peretele vascular, diferența de presiune dintre vas și interstițiu și raza vasului.

Un număr adimensional care exprimă raportul dintre forțele inerțiale și forțele de frecare într-un fluid în mișcare.

Tip de curgere a unui fluid caracterizat prin linii de curent haotice și neregulate.

Mărime adimensională care exprimă raportul dintre vâscozitatea soluției și cea a solventului.

Mărime adimensională care caracterizează direct creșterea vâscozității soluției datorită prezenței substanței dizolvate.

Raportul dintre vâscozitatea specifică a soluției și concentrația ei.

Modificarea vâscozității unui fluid prin adăugarea unei substanțe dizolvate.

Proprietatea unei structuri omogene de a se deforma sub influența unei forțe externe și de a reveni la forma inițială după ce forța încetează.

Forța aplicată pe unitatea de suprafață, care determină o alungire egală cu lungimea inițială, aceasta fiind o constantă de material.

Variația volumului unui organ cavitar corespunzătoare unei diferențe de presiune de o unitate.

Proprietatea peretelui arterial de a se dilata și contracta în funcție de presiunea sângelui.

Această lege descrie relația dintre alungirea relativă și forța aplicată pe unitatea de suprafață.

Fibrele de colan sunt foarte rezistente la tractiune si preiau rolul fibrelor de elastina, in momentul in care acestea sunt intinse la maxim.

Proprietatea peretelui arterial de a se dilata sub presiunea sângelui și apoi de a reveni la forma inițială, contribuind la un flux sanguin uniform.

Forța aplicată pe unitatea de suprafață, care determină o alungire egală cu lungimea inițială.

Valoarea hematocritului exprimă procentul de volum al sângelui ocupat de globule roșii.

Vâscozitatea sângelui este mai mare decât a apei, influențată de factori precum hematocritul și proteinele din plasmă.

Vâscozitatea sângelui crește odată cu creșterea procentului de globule roșii (hematocritul).

Vâscozitatea sângelui este mai mare în poliglobulie (hiperproductie de globule roșii) și mai mică în anemii (deficit de globule roșii).

Vâscozitatea sângelui scade cu diametrul vasului, fenomen cunoscut sub numele de Fahraeus-Lindqvist.

Vâscozitatea sângelui scade cu viteza de curgere, datorită tendinței eritrocitelor de a se deplasa spre axa tubului.

Plasma este mai vâscoasă decât serul deoarece conține proteine suplimentare, inclusiv fibrinogen.

Vâscozitatea sângelui este influențată de raportul dintre globuline și albumine, o creștere a raportului conducând la o creștere a viscozității.

Viteza maximă a lichidului în centrul tubului, unde forța vâscoasă este minimă.

Diferența de presiune între cele două capete ale tubului, împărțită la lungimea tubului.

Legea lui Poiseuille descrie debitul de curgere laminară a unui lichid newtonian printr-un tub capilar. Această lege stabilește relația directă dintre debitul de curgere și gradientul de presiune, precum și relația inversă dintre debitul de curgere și vâscozitatea lichidului și lungimea tubului.

Debitul de curgere a lichidului prin tubul capilar.

Numărul lui Reynolds este un număr adimensional care descrie raportul dintre forțele de inerție și forțele vâscoase într-un fluid. Această valoare determină tipul de curgere: laminară sau turbulentă.

Viteza critică este viteza la care curgerea fluidului prin tubul capilar devine turbulentă.

Viteza medie a lichidului care curge prin tubul capilar. Această viteză este egală cu jumătate din viteza maximă.