Anatomia corpului uman

Organite celulare comune găsite în neuron, cum ar fi mitocondriile, ribozomii și reticulul endoplasmatic. Neuronul nu are centrozom deoarece nu se divide.

Structuri specifice neuronului, cum ar fi corpii Nissl și neurofibrilele, implicate în diverse funcții.

Corp celular al neuronului, unde se găsesc corpii Nissl și neurofibrile, implicate în metabolismul neuronal.

Prelungiri neuronale care primesc impulsul nervos și îl conduc spre corpul neuronului.

Prelungire unică, lungă a neuronului, responsabilă pentru transmiterea impulsului nervos departe de corpul neuronului.

Material găsit în axon, similar cu citoplasma, conține structuri esențiale pentru funcționarea axonului.

Membrana care acoperă axoplasma, protejând și izolând axonul, facilitând transmiterea impulsului nervos.

Nucleul unic al neuronului, cu 1-2 nucleoli, responsabil pentru controlul activității neuronale.

Un tip de transmitere a impulsului nervos de-a lungul axonilor mielinizați, unde potențialul de acțiune "sare" de la un nod Ranvier la altul.

Fibre nervoase care sunt învelite într-o teacă de mielină, care este un izolator electric.

Locurile de pe axonul mielinizat unde membrana axonului este expusă, lipsind de teaca de mielină.

Un tip de transmitere a impulsului nervos de-a lungul axonilor nemielinizați, unde potențialul de acțiune se propagă continuu.

Fibre nervoase care nu sunt învelite într-o teacă de mielină.

Unul dintre principalele tipuri de sinapse, unde transmiterea se face prin intermediul unui mediator chimic.

O conexiune funcțională între un neuron și o altă celulă.

Un tip de sinapsă chimică, care se află la nivelul joncțiunii dintre un neuron motor și o celulă musculară.

Fenomenul prin care potențialele postsinaptice excitatorii produse de două terminații presinaptice vecine pe aceeași membrană postsinaptică se pot cumula.

Fenomenul prin care două potențiale postsinaptice excitatorii produse prin descărcarea de mediator din aceeași fibră presinaptică se pot suma, rezultând un potențial mai mare.

Potențialul electric care se produce în membrana postsinaptică în urma stimulării cu un neurotransmițător. Nu trebuie confundat cu potențialul de acțiune.

Scăderea capacității sinapsei de a transmite impulsuri nervoase după o stimulare repetată și rapidă, cauzată de epuizarea neurotransmițătorului.

Locația specifică din cadrul sinapsei unde se eliberează neurotransmițătorul.

Molecule care se găsesc în terminațiile presinaptice și care sunt eliberate în fanta sinaptică în urma unui impuls nervos.

Celula care primește impulsul nervos și are receptori pentru neurotransmițător.

Celula care eliberează neurotransmițătorul în fanta sinaptică.

Tip de sinapsă care transmite impulsuri nervoase prin intermediul conexiunilor directe dintre neuroni.