Activele și Analiza Contabilă

Contul de surse de finanțare este bifuncțional, adică are rolul de activ în bilanț și rolul clasic de cont de surse de finanțare.

Transferarea primelor legate de capital către rezerve reprezintă o modificare a structurii patrimoniului, unde activul (A) rămâne neschimbat, pasivul (P) crește cu valoarea transferată (x), iar o altă parte (x) scade din pasiv. Formula corectă este A + x = P - x.

Balanța de verificare conține informații relevante pentru fiecare cont din registrele contabile.

Balanța de verificare nu poate detecta erorile de intocmire a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale deoarece acestea afectează direct informațiile din balanța de verificare.

Balanța de verificare nu are rolul de a centraliza activitatea economică deoarece aceasta este o funcție a contabilității în general, nu doar a balanței de verificare.

Furnizarea de date pentru elaborarea programelor financiare este o responsabilitate a departamentului financiar, nu a contabilității.

Balanța de verificare poate ajuta la descoperirea erorilor de înregistrare în conturi, dar nu poate detecta erorile de intocmire a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale.

Balanța de verificare este un instrument important pentru verificarea exactității înregistrarilor din conturi, pentru a stabili o concordanță între conturile analitice și cele sintetice și pentru a analiza activitatea economică.

Activele imobilizate se referă la bunurile care sunt deținute de o întreprindere pentru o perioadă îndelungată, în scopul generării de venituri și nu sunt destinate pentru revânzare. Acestea includ elemente cum ar fi clădiri, terenuri, echipamente și alte bunuri tangibile sau intangibile.

Activele imobilizate sunt clasificate în diverse categorii, inclusiv:

• Imobilizări corporale: bunuri tangibile, cum ar fi mașini, echipamente, clădiri.
• Imobilizări necorporale: bunuri intangibile, cum ar fi brevete, drepturi de autor, software.
• Investiții financiare pe termen lung: investiții pe termen lung în alte companii.

Opțiunea d. Investiții pe termen scurt este una care NU face parte din grupa activelor imobilizate, deoarece se referă la activele care sunt destinate să fie convertite rapid în numerar.

Activele circulante de natura stocurilor reprezintă bunurile care sunt în proces de transformare în produse finite sau care sunt pregătite pentru a fi vândute. Există mai multe categorii, cum ar fi:

• Materii prime și materiale consumabile: componente ce intră în procesul de producție.
• Productie în curs de executie: produse parțial prelucrate.
• Produse finite și marfuri: produse gata de vânzare.

Opțiunea e. Avansuri pentru cumparai de imobilizari corporale este una care NU face parte din stocuri, deoarece acestea reprezintă plăți anticipate pentru achiziționarea de active imobilizate, nu bunuri ce sunt în procesul de transformare sau de vânzare.

Acreditivele sunt instrumente financiare ce asigură efectuarea plății unui furnizor, printr-o bancă, la momentul îndeplinirii unor condiții specifice stabilite în avans.

Contul de profit și pierdere urmărește să analizeze rezultatul financiar al intreprinderii pentru o perioadă determinată. Formula ±R = V - C reprezintă raportul de echilibru dintre veniturile (V), cheltuielile (C) și rezultatul (R) - profit (+) sau pierdere (-), și demonstrează modul în care intreprinderea reușește să convertească resursele în venituri.

Analiza contabilă este un proces fundamental în care sunt analizate și interpretate informații financiare și contabile, pentru a descoperi cauzele rezultatelor înregistrate, a identifica punctele forte și punctele slabe ale unei companii și a formula concluzii relevante pentru luarea deciziilor.

Contul 281 "Amortizari privind imobilizarile corporale" are o funcție contabilă de pasiv. Acesta reprezintă un cont rectificativ, care are scopul de a reduce valoarea imobilizărilor corporale, în timp, în funcție de amortizarea calculată.

Amortizarea reprezintă procesul de atenuare a valorii imobilizarilor corporale în timp, ca urmare a uzurii, a uzurii morale sau a altor deprecieri ale valorii.

Capitalul propriu cuprinde resursele financiare furnizate de proprietarii companiei.

Elementul "imprumuturi si datorii asimilate" se refera la fonduri obtinute de la terti, reprezentand o sursa externa de finantare.

Contul este o reprezentare contabila care inregistreaza modificarile patrimoniului in legatura cu anumite operatiuni economice.

Functia previzionala se refera la estimare si planificare, iar contul este un instrument pentru inregistrare si urmarirea evenimentelor economice existente.

Dubla inregistrare in contabilitate presupune inregistrarea fiecarei tranzactii intr-un mod dublu, pentru a asigura echilibrul patrimoniului.

Contabilitatea, ca disciplina stiintifica, furnizeaza informatii necesare pentru luarea deciziilor financiare.

Contabilitatea furnizeaza informatii pentru elaborarea programelor financiare, dar nu se implica in procesul de elaborare a programelor in sine.

Contabilitatea are rolul de a inregistra operatiunile economice si financiare, dar nu se implica in gestionarea operatiunilor.

Contribuția la asigurarile sociale de sanatate se retine din salariu, reprezentând o parte din venitul brut al salariatului.

Impozitul pe veniturile din salarii este calculat si retinut din salariul brut al salariatului, reprezentand o parte din venitul sau brut.

Cheltuielile cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate sunt considerate cheltuieli de exploatare, deoarece acestea sunt legate direct de activitatea curenta a companiei si nu sunt considerate cheltuieli financiare, extraordinare sau cresteri ale activelor.

Cheltuielile inregistrate in avans sunt acele cheltuieli care se platesc inainte de beneficiul efectiv, iar subventia este o suma de bani primita de la stat sau alte entitati, nefiind o cheltuiala in avans.

Ciclul de exploatare reprezinta perioada de timp dintre achizitia materiilor prime si incasarea banilor pentru vanzarea produselor finale. In aceasta perioada, compania transforma resursele in produse si le vinde.

Clasificarea conturilor in contul de activ, pasiv si bifunctionale are la baza criteriul 'dupa continutul economico-financiar'.

Clasificarea balanțelor de verificare in balanțe de verificare a conturilor sintetice si balanțe de verificare a conturilor analitice se bazează pe 'dupa felul conturilor pentru care se intocmesc'.

Balanța de verificare a conturilor analitice este un document contabil care prezintă soldurile conturilor analitice la o anumită dată. Această balanță este folosită pentru a verifica exactitatea înregistrarilor din conturi și pentru a stabili o concordanță între conturile analitice și cele sintetice.

Contabilitatea poate fi clasificata dupa mai multe criterii, cum ar fi numarul egalitatilor, continutul, forma grafica de prezentare si perioadele pentru care se intocmesc.

Conceptia economica defineste obiectul de studiu al contabilitatii ca fiind evaluarea, in termeni monetari, a bunurilor unui patrimoniu si a modului in care acestea se schimba.

Contabilitatea ofera informatii esentiale despre situatia financiara si performanta intreprinderii, fiind in acelasi timp un instrument de gestiune si control.

Ecuatia contabila, care reprezinta relatia dintre active, pasive si capitaluri proprii, este A - D = CP, unde A=Active, D=Datorii si CP=Capitaluri proprii.

Conceptia financiara considera ca obiectul de studiu al contabilitatii este analiza financiara, cu accent pe managementul resurselor si al investitiilor.

Contul contabil se bazeaza pe o relatie matematica, care reflecta modificarile de-a lungul timpului asupra valorilor din cont.

Contabilitatea contribuie la dezvoltarea economiei prin furnizarea de informatii relevante pentru luarea deciziilor economice.

Contabilitatea este un instrument complex, ce permite o mai buna intelegere a functionarii unei intreprinderi si a mediului economic in care aceasta actioneaza.

Soldul debitor al contului 169 "Prime privind rambursarea obligatiunilor" reprezintă suma primelor de rambursare aferente împrumuturilor din emisiune de obligațiuni.

Soldul debitor al contului 5121 poate reprezenta creditul acordat de bancă prin contul curent.

Conturile de cheltuieli, după funcția contabilă, sunt conturi de activ.

Conturile de venituri se debitează cu valoarea veniturilor încasate.

Contul 331 "Produse finite" se debitează cu valoarea produselor finite aflate în gestiune la începutul perioadei.

Contul 601 "Cifra de afaceri" se crediteaza cu valoarea produselor vândute la un preț mai mare decât costul de producție.

Contul 441 "Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile" se debitează cu valoarea consumurilor de materii prime și materiale consumabile.

Soldul final debitor al contului 542 "Credite bancare pe termen scurt" reprezintă soldul nerambursat al creditelor bancare pe termen scurt.