Sinteza Istoria Dreptului Româneșc PDF

 ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC ANUL I SEMESTRUL 1 I. STATUL ȘI DREPTUL ÎN DACIA ANTICĂ CARACTERISTICILE SOCIALE ÎN EPOCA PRESTATALĂ 1. Geto Dacii nu făceau distincție între normele religioase și alte forme de exprimare a normelor sociale...

 ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC ANUL I SEMESTRUL 1 I. STATUL ȘI DREPTUL ÎN DACIA ANTICĂ CARACTERISTICILE SOCIALE ÎN EPOCA PRESTATALĂ 1. Geto Dacii nu făceau distincție între normele religioase și alte forme de exprimare a normelor sociale 2. Obiceiul nejuridic reprezenta principalul mijloc de reglementare a raporturilor născute în cadrul societății antice. 3. Factorul religios a jucat un rol important în viața social-politică care definește epoca democrației militare 4. Funcționa lega talionului (răzbunarea sângeului) 5. Indivizii erau egali în drepturi și îndatoriri 6. În gințile patriarhale era dominant bărbatul 7. În gințile matriarhale, rolul femeii era preponderent 8. Apariția proprietății private și începerea destrămării proprietății comune 9. Apariția claselor sociale cu interese opuse în urma accentuării diferențelor de ordin economic 10. Formalismul folosit în încheierea acordului între părți Familia monogamă  Consolidarea proprietății inviduale  apariția proprietății private  destrămarea proprietății comune  Accentuarea diferențelor de natură economică în cadrul obștei  apariția claselor sociale cu interese opuse  destrămarea relațiilor gentilice  apariția statului menit să apere interesele celor înstăriți  Apariția obiectului juridic CARACTERISTICILE SOCIALE ȘI A LEGII ÎN STATUT GETO-DAC ÎNAINTE DE CUCERIREA ROMANĂ 1. Izvoarele dreptului geto-dacici erau cutuma și legea 2. Dreptul cutumiar era principalul izvor formal în timpul statului lui Burebista 3. Atât obiceiul, cât și obiceiul juridic poartă o puternică amprentă religioasă determinată de dorința autorităților de a impune reguli de conduită recunoscute și aplicate de toți membrii colectivității și de dorința de a respecta tradiția și moralitatea, transmise de voința zeilor. 4. Textele legislative emanate de rege aveau o autoritate supremă 5. Se crea în mentalitatea poprului ideea că încălcarea unei dispoziții legale era de natură să atragă mânia zeilor. 6. Regele și marele preot exercită puterea judecătorească 7. Sunt prezente elemente solemne caracteristice formalismului (rituale, elemente magice) 8. Existau practici ce aveau ca obiect de regelementare raporturile cu vecinii, care la început se exprimau sub forma de obiceiuri nesancționate iau ulterior au dobândit sancțiuni juridice prestabilite aplicate de organe desemnate 9. Capacitatea juridică a persoanei era diferită în funcție de rangul social pe care aceasta îl avea.  Aristroctrația beneficia de totalitatea drepturilor civile, politice, economice  Marea masă a oamenilor liberi avea o capacitate juridică mai restrânsă  Sclavii erau lipsiți de capacitate , fiind considerați “unelte vorbitoare” 10. Familia geto-dacă era patriarhală și monogamă ( descendența se decidea după tată, căsătoria se încheia prin cumpărarea viitoare soții) 11. Existau ca forme de proprietate  Proprietate individuală asupra casei și anexelor gospodăriei   Proprietate de tip obștesc ce avea ca obiect terenurile arabile care erau date anual în folosință prin tragerea la sorți a membrilor familiilor din obște 12. Operațiunile comerciale erau întărite prin intermediul unor jurăminte religioase 13. Crearea unui sistem de drept penal și o procedură adecvată de judecată în materie penală (sacnțiuni excesiv de aspre, se menținea legea talionului) 14. Factorul religios avea un rol esențial în materia negocierii și încheierii tratatelor internaționale CARACTERUL SOCIAL ȘI DREPTUL ÎN DACIA PROVINCIE ROMANĂ Organizarea de stat 1. În timpul lui Trăian -Provincia era condusă de un legauts Augusti pro praetore, reprezentant direct al împăratului numit din ordinul senatorial de rang consular, el avea puteri depline în plan militar, administativ și juridic. 2. În timpul lui Hadrianus – Provincia Daciei Superioară era condusă de un un legauts Augusti pro praetor din oridinul senatorial dar de rand pretorian, în timp de ce in Dacia Inferioară conducerea un procurator Augusti sau praeses (procurator prezidial), demnitar ce exercita și el atribuții militare, administrative și judiciare. 3. În timpul lui Marc Aureliu cele 3 provincii (Dacia Superioara, Inferioară și Prolissensis) se află sub autoritatea guvernatorului Daciei Apulensis, demnitar de rang consular ce avea competențe militare, administrative și judiciare asupra celor 3 provincii. Avea după împărat cea mai mare competență 4. Altături de guvernator, în rândul organelor centrale ale puterii de stat există și adunarea provincială, prezidată de marele preot. Acesta se ocupa de  Întreținerea cultului împăratului Augusti nostril  Aproba construiri de edificii în cinstea personalităților marcante din provincie  Proslăviau faptele săvârșite de guvernatorii ce ieșiseră din funcție 5. Schimbări în organizarea financiară  La fiecare 5 ani aveau loc recensăminte ale populației  Administrația financiară era coordonată de un înalt magistrate numit procurator financiar  Se percepeau atât impozite directe cât și indirecte o Directe – impozitul asupra proprietății funciare, capitatio, impozitul personal (tributum capitis/ capitation plebeian) impus cetățenilor cât necetățenilor romani, aurum negotiatorum ( impozit plătit de neguțători) o Inidirecte- impozitul pe moșteniri, impozitul pus asupra eliberării de sclavi, impozitul perceput asupra circulației mărfurilor și a persoanelor, impozitul pe veniturile obținute din concesiunea salinelor și minelor.  Cetățile care se bucurau de ius italicum nu plateau impozit financiar  Titular al dreptului real de proprietate era în continuare statul roman 6. Dominația romană în provinciei era asigurată de prezența unor trupe miliate regulate Organizarea locală 7. Așezările omenești :  Orășănești - Locuitorii așezărilor urbane erau împărțiți în cetățeni(colonii, cives) și străini (rezidenți fără drept de cetățenie. Conducerea se realiza prin intermediul unui sfat orășănesc (alcătuit din decurioni- realizarea sarcinilir administrative și fiscal, întreținera cultului împăratului, repartizarea terenurilor, desemnarea magistraților).  Magistrații – superiori(duumviri și quatorviri, aveau competențe jurisdicționale, asiguraru ordinea publică, aprovizionau piețele, întreținera clădirilor, administrarea finanțelor și patrimoniului local) și inferiori( ajutatu pe cei superiori) o Colonii – plentitudinea drepturilor economice și politice, locuite de foști ostași , unele beneficaiu de ius italicium o Municipii - existau o serie de asociații profesionale precum colegiile de fierari, corăbieri, luntrași, purtători de lecitice, criot  Rurale - marea majoritatea a populației locuia aici, conduse de doi magistrați ajutați de un questor  Obști teritoriale – continuau să existe în provincie. Regimul persoanelor 8. Apare regimul persoanelor (două accepțiuni – persoana sociologică și cea juridică [omul privit ca subiect de drepturi și obligații]) 9. Eeste diferențiată capacitatea juridică în funcție de apartenența la o clasă socială sau de originea etnică 10. Capacitatea juridică deplină presupune două elemente  De drept o Omul să fie liber (status libertatis) o Să fie cetățean roman (status civitatis) o Să nu se găsească în puterea altei personae (status familiale) o Să fie independent (sui iuris)  De fapt o Să aibă o anumită vârstă o Sa aibă o stare mentală normal o Să fie de sex masculină 11. Locuitorii liberi din Dacia Romană, până la edictul Carcalla, erau împărțiți în 3 categorii  Cetățenii romani o Ius comericium (dreptul de a încheiea acte juridice conform dreptului civil roman) o Ius connubii (dreptul de a încheia o căsătorie valabilă conform dreptului civil) o Ius militare (dreptul de a fi soldat în legiunile romane) o Ius suffrage (dreptul de candida la o magistratură)  Latinii (nu beneficiau de regimul juridic al cetățenilor romani)  Peregrinii (puteau dobândi cetățenia romană prin naturalizare, puteau incheia acte juridice cu cetățenii romani prin ius gentium) 12. Cetățenia se dobândea prin naștere. Copilul născut din căsătorie dobândea condiția juridică a tatălui său de la momentul concepției 13. Sclavii erau lipsiți de personalitatea juridică, stăpânul avea drept absolut asupra lui CĂSĂTORIA ȘI FAMILIA o familia romană funcționa după principiile monogamice - șeful familiei (pater familias) avea autoritate unică și nelimitată - Autoritatea șefului de familie purta denumiri diferite:  -manus (când se exercita supra soției) -patria potestas (se referea la puterea părintească) -dominica potestas (autoritatea asupra scavilor) -dominium (se referea la proprietatea asupra lucrurilor) o Peregrinii încheiau căsătoria după normele nuami (legii lor naționale), iar dacă soții erau peregrini deditici, după normele ius gentium o Sclavii nu puteau încheiea o căsătorie valabilă, doar simple uniuni REGIMUL BUNURILOR Existau două forme de proprietate- quitară și provincială Teritoriile cucerite făceau parte din ager publicus (statul roman exercita un drept exclusiv de proprietate, iar locuitorii oameni liberi din provincie exercitau posesiunea)  Posesorul plătea un impozit funciar- vectigal  Proprietatea provincială asupra unor imobile, putând fi:  supusă exproprierii pentru cauză de utilitate publică  uzucapată (dobândirea unei proprietăți ca efect a posesiei )  transmisă prin acte între vii sau pentru cauză de moarte Ca mijloc de dobândire a proprietății, peregrinii foloseau ocupațiunea și tradițiunea După generalizarea cetățeniei romane, proprietatea quiritară tinde să se confunde cu cea provincială Asupra proprietății provincial se puteau constitui servituții prin intermediul unor pacte și stipulațiuni care generau existența și exercițiul acestor drepturi reale. Succesiunea se deferea fie ab intestat, fie pe cale testamentară. Peregrinii aveau testament factio pasiva, situație în care puteau veni la moștenirea unui cetățean roman Autohtonii geto-daci foloseau testamentul oral “las cu limba de moarte” OBLIGAȚIILE DUPĂ TRANSFORMAREA DACIEI ÎN PROVINCIE ROMANĂ  Se intensifică schimbul de mărfuri din această arie geografică  Tăblițele cerate sau Tripticele din Transilvania, descoperite între anii 1786-1855 la Roșia Monată, consemnează o serie de acte juridice:  contracte de vânzare  contracte de muncă  contracte de depozit  contracte de împrumut  obligații de stingere a unor creanțe, etc.  Drpetul roman ce aparținea epocii clasice nu era aplciat în literă și în spiritual său în provincial Dacia, găsindu-se elemente de identiate specific ce probează existența unui drept nou de soroginte daco- romană, îmbina deopotrivă elemente ce țin de ius civilae, ius gentium și drept autohton. S-a alcătuit un nou sistem de drpet menit să valorifice drepturile subiective și interesele părților care de multe ori nu aveau aceeași condiție juridică.  Operațiunea juridică a vânzării se realiza prin două acte distince  Mancipațiunea – act solemn ce impunea condiții special de fond și de formă (cetățenia părților și originea obiectului)   Contract consensual de vânzare- act de drept al ginților  Actele obiective erau semnare doar de martori, pe când cele subiective puratu semnătura părților Dreptrul penal și procesual penal  Administrarea justiției se făcea în conformitate cu dispozițiile procedurii formulare- părțile în faza in iure trebuie să se adreseze magistratului respectiv în vederea eliberării unei formule, după care să treacă în faza a doua in judicia – în fața judecătorului  Guvernatorul avea în competență pronunțarea prin sentință la condamnarea la moarte a locuitorulir provinciei dacă aceștea nu erau conducători.  Autohtonii geto-daci au continuat să-și reglementeze reaporturile de natură juridică conform vechiilor practici, deși curecitorii romani își vor impune sistemul lor de drept în Dacia II.PERIOADA PREFEUDALĂ 275 e.n– SECOLUL al XIII lea e.n. !Factor cauză- retragerea Aureliană generată de incursiunile popoarelor migratoare În această perioada se desăvârșește procesul de formare a poporului și limbii române și se cristalizează relațiile de producție de tip feudal cu consecințe în plan politic și juridic ce vor duce la formarea primelor formațiuni statele românești. Procesul s-a coagulat și a fost grăbit de invazia desfășurată în mai multe etaăe ale poparelor migratoare (hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, goții) PROCESUL DE ROMANIZARE/ CARACTERISTICILE PERIOADEI  Proces îndelungat care se finalizează în secolul al IX-lea  Religia creștină a reprezentat un factor major al procesului de romanizare (adoptată în sec 3)  Retragerea romană din Dacia nu a generat dispariția orașelor și a satelor care sunt locuite în continuare  După retragerea romană, s-a desființat administrația centrală și s-a revenit la forma consacrată de organizare - obștea teritorială – formă tradițională de organizare teritorială. SATUL ȘI OBȘTEA TERITORIALĂ Statul – unitate administrativ teritorială – grupa o populație care își desfășura activitatea în cadrul unei obști. Obștea este o comunitate de muncă, care inițial grupa persoane între care era o relație de rudenie (obștea gentilică), apoi, treptat va grupa locuitorii de pe un anumit teritoriu, transformându-se în obște teritorială (era compusă din adunarea megieșilor- toți locuitorii ce stăpâneau pământ, consiliul oamenilor buni și bătrâni- atribuții judiciare, juzii- căpetnia militară). Uniuni de obști – ca umrare a dezvoltării economice și a creșterii demografice, se constată procesul de formare a unor uniuni de obști. Obștile își desemnau reprezentanții în cadrul așa numitului “sfat al uniunii” cu rolul de a gestiona problemele de nautră comună. Obștea Asemănări Statul Obștea era lipsită de un organ Ambele se constituie pe baza Statul are forță publică de constrângere unor lucrări teritoriale, nu de instituționalizată, cu organe de rudenie constrângere Forma de conudecere arhaică prin participarea tuturor membrilor săi NORMELE DE CONDUITĂ ÎN CADRUL OBȘTII O serie de obiceiuri care devin juridice cu timpul privind:  Proprietatea  Pamantul apraținea obștii sătești  Obștea exercita un drept de proprietate devălmaș, aparținând tuturor locuitorilor.  Terenul stăpânit de obște se numea moșie devălmașă  Loturi din această moșie puteau trece cu aprobarea obștii ăn folosința unor familii, dar obștea contiuna să exercite asupra acesotra un drept superior de supraveghere și control  Membrii moșiei nu puteau face acte de dispoziție cu privire la părți din proprietatea devălmașă  Turmele de vite și bogățiile subsolului aparțineau obștii  Era reglementată și proprietatea personală – terenruile pe care membrii și-au amenajat casa și tereul aferent cu destinație de curte. Asupra acestor bunuri amenajate se exercită un drept de folosință exclusivă  Munca  Organizarea muncii în comun  Se reglementează asolamentul, repartizarea sorțului (un lot de pământ dat unei familii în folosință veșnică), repartiția recoltei, declanșarea perioadei de arat sau recoltat, pornirea turmelor pentru păstoritul comun, stabilirea terenurilor cu destinație de isla, repartizarea produselor turmelor comune  Specializarea meștișugarilor obștii- olari, fierari, armurieri, morari etc.  Impunerea regulii ca cei ce prestau activități meșteșugărești să devină și proprietary asupra produselor muncii lor.  Raporturile dintre membrii obștii.  Există stare de deplină egalitate în mebrii unei obști (și în drepturi la proprietate și în privința familiei, căsătoriei, divorțului, etc)  Raporturi contactuale  În materia obligațiilor că cele mai frecvente contracte erau cele de vânzare sau cele de schimb.  În materia vânzării, contractul era golit de fome solemne ad validitatem, simplul acord de voință era suficient pentru realizarea operațiunii juridice- principiul consensualism  Se practica trocul, mai ales cu popoarele barbare  Răspunderea în cadul procedurii de fapte cu vinovăție  Dacă un membru al obștii cauza un prejudiciu unei alte obști, se angaja răspunderea colectivă a obștii respective.  Se fac referiri frecvente la legea talionului, semn al decăderii dreptului  Forme de administrare a justiției  Justiția era administrată de sfatul oamenilor buni și bătrâni și de jude. Normele mai sus meționate dobândesc caracterul de norme în cadrul obiceiului pământului și se vor cristaliza în așa numita lege a țării ce va duce la apariția și afrimarea dreptului românesc (ius valachicum) III.LEGEA ȚĂRII ÎN FEDUALISMUL TIMPURIU SEC IX-XIV Formarea și centralizarea statului feudal s-a desfășurat într-un proces mai îndelungat deoarece   Cauze interne – slaba dezvoltare a relațiilor de producție de tip feudal  Cauze externe – migrația popoarelor aflate la un de dezvoltare inferior populației autohtone Totuși s-a trecut de la uniunile de obști la organizații politice mai mari sub denumiri diferite: țară, câmpulung, cnezat, voievodat. În fruntea acestor formațiuni se aflau persoane numite cnezi, care aveau rolul de a împărți dreptatea între ai săi, conducători militari. Prin unirea mai multor cnezate se vor constitui voievodatele, condus de un voievod. Procesul de constituire a poporului și a limbii române se încheiease și începând cu secolul IX societatea intră într-o nouă faze de dezvoltare în care apar forme noi de manifestare a unor structuri politico- juridice de factură prestatală numită țară. Trăsături distincte perioadei  Dezvoltarea similară a formațiunilor teritoriale româneșt  Procesul de creeare a unor clase sociale privilegiate în societatea provenită din fruntașii obștilor și din conducătorii militari Obște sătească  Uniune de obști  Cnezat(din mai mulți cnezi se alegea cneazul)  Voievodat (unirea mai multor cnezate prin alegerea unui voievod față de care își jurau credință și supunere [primele raporturi de vasalitate]) Legea țării în feudalismul timpuriu 1. Benificiau de un aparat de stat în forma inicipientă 2. Transformarea reglementărilor cu caracter normative în vertiabile norme juridice ce puteau fi constrânse de către stat 3. Marea masă era reprezentată de țărănimea liberă 4. Existau și personae fără capacitate juridică: robi. 5. Dezvoltare unitară a formațiunilor și similitudinea reglementărilor juridice  Legea Țării 6. Se trece de la legea nescrisă odată cu apariția pavilelor din sec XVII-lea ( s-a impus distincția dintre legea scrisă și nescrisă) 7. Normele juridice au un profund caracter moral, uneori acestea supunându-se peste comandamentele promovate și impuse de biserica ortodoxă 8. Formele de judecată și organizarea instanțelor abilitate să administreze dreptatea aveau un caracter laic și religios 9. Apariția țărilor, cnezatelor și voievodatelor a impus  Crearea unor norme juridice noi impuse de noile realități. Noile norme aduceau în prim plan instituția cnezatului și cea a voievodatului, fapt pentru care acestea aveau să reprezeinte primele reglementări de drept public.  Modificarea sau completarea vechilor norme pentru a le face aplicabile 10. Circulația monetară este mare, ceea ce determină și o creștere a operațiunilor comerciale și o dinamică în materie contractuală. 11. Creșterea ponderii proprietății personale în raport cu cea devălmașă 12. Apare derptul de preemțiune – prioritatea rudelor înstrăinătorului la cumpărare imobilului ca acesta să nu treacă în mâna unor persoane stărine 13. Apariția proprietății private și scindarea societății în clasele sociale cu interese opuse vor genera în materia persoanelor schimbări cu privire la capacitatea acestora în antiteză cu deplina egalitate în drepturi a membrilor obștii.  IV.EVOLUȚIA DREPTULUI ÎNTRE SEC XIV-XVIII FACTORI PRINCIPALI Apariția statelor feudale românești: Țara Românească, Moldova și Transilvania CARACTERISITICI  Procesul de constituire a instituțiilor politico-juridice de tip feudal s-a desfășurat în mod unitar în cele trei țări. Organizarea  În fruntea piramidei se afla domnul, urmat de marii boieri, boierimea mică și mijlocie, țăranii liberi, țăranii dependenți și robii.  Domnul, avea drept de stăpânire superior asupra întregului teritoriu al țării.  Altături de domn în conducerea societății exista și sfatul domnesc alcătuit din marea boierime. Acesta întărea actele domnești prin care se contituiau dările, competență jurisdicțională, dădea sfat domnului cu privire la fiscalitate, poltica externă și organizarea armatei.  În fruntea ierarhiei sociale se aflau marii degători (vornicul, postelnicul, visternicul, spătarul sau paharnicul) numiți de domn și vor exercita atribuții de ordin administrativ, judiciar și militar.  Legea țării continuă să fie cel mai important izvor de drept.  Termenul de lege – desemna normele juridice scrise Normele nescrise – denumite obicei Proprietatea  Coexistența mai multor forme de proprietate:  Marea proprietate feudală aparține domnului și marilor boieri  Proprietatea obștilor sătești exercitată în devălmășie  Proprietatea țăranilor liberi  Structura de obște s-a păstrat, fapt ce a determinat ca proprietatea devălmașă să subizste alături de cea personală  Apar obștile aservite, care erau aservite de feudali ca urmare a contopirii obștilor libere.  Posibilitatea înstrăinării unor loturi, era condiționată de respectarea dreptului de preemțiune, care constituia o garanție privind înstrăinarea către străini a unor teritorii din obște.  Dreptul de proprietate devălmașă avea ca obiect terenuri cu destinație de pădure, pășune sau pe care se aflau ape. Impunea prin normele consacrate de legea țării interdicția schimbării categoriei de folosință din partea celor ce le foloseau.  Dreptul de proprietate personală se constituia asupra loturilor pe care se aflau casa și curtea  Dreptul de proprietate în cadrul obștii aservite se exercita de către stăpânul feudal. Se determină o creștere a obștilor aservite în raport cu cele libere.  Obștea avea un drept superior de supraveghere a hotarului obștii  Titularii dreptului de proprietate privată nobiliară erau domnii, boierii și biserica.  Dania domnească este un mod de extindere a proprietății boierilor sub forma unei donații din partea domnului, sub condiție rezulotorie, pentru serviciul prestat. În caz de trădare acesta putea fi desființată și acordată unui alt boier.   Moduri de constituire a proprietății boierilor: transformarea unor terenuri în câmpuri agricole, prin dreptul de a culege bunurile țăranilor iobagi decedați sau dispăruți pe cale succesorială.  In proprietatea domnului intra: bunurile fără stăpân, terenurile care nu aparținuseră unor persoane determinate, păduri, terenurile pustii, apele , satele părăsite, bunurile celor acuzați de trădare etc. Structura socială  Aveau capacitatea juridică deplină boierii în frunte cu domnul, care avea exercițiul și plenitudinea drepturilor și obligațiilor. (intra și clerul drept clasă privilegiată, care era reprezentat în organele centrale și locale ale statului.)  Oamenii liberi dispuneau de bunurile lor conform drepturilor civile și aveau conform drepturilor politice posibilitatea de a se pronunța în administrarea comunității din care fac parte  Normele specifice feduale excludeau de la exercițiul drepturilor publice pe țăranii aserviți  Robii nu aveau capacitate juridică  Dacă un om liber se căsătoarea cu o persoană ce avea condiția de rob, ea și copii rezultați din căsătorie cădeau în starea de robie. Obligațiile  Tot mai evidentă tendința de angajare a răspunderii personale în locul celei colective, mai ales în materie fiscală.  Contractul de vânzare, ad validitatem și ad probationem putea și încheiat în formă scrisă sau verbală, în prezența obligatorie a martorilor(aceasta făcea imposibilă invocarea de vicii de consimțământ precum eroarea sau dolul).  Contractul avea ca părți esențiale  Consimțământul  Obiectul  Prețul  O particularitate a contractului de vânzare-cumpărare este faptul că obiectul acestuia putea consta într-o persoană care fie își vindea libertate, fie trecea în proprietate de la vânzător la cumpărător.  Dacă obiectul actului translativ (strămutarea unui drept subiectiv dintr-un patrimoniu în altul) de proprietate era un teren al obștii, trebuia obținut acordul unor persoane determinate (rude vecini), respectându-se și dreptul de preempțiune(drept de care se bucură cineva care este preferat în calitate de cumpărător al unui bun) la cumpărare pentru a nu permite pătrunderea persoanelor străine de obște în această structură.  Cauză de reziliere a contractului este evicțiunea (vol) ce presupune vânzarea lucrului altuia  Loveau cu nulitatea actul la încheierea căruia consimțământului era viciat prin silă  Dacă actul se încheia între părți în formă scrisă el era consemnat printr-un înscris numit zapis( hrisov domnesc în fața autorităților publice) Justiția  Infacțiuni grave erau viclenia (trădarea domnului) și omuciderea  Cei ce recurgeau la legea talionului trebuaiu să plăteasc amenda numită zavesca  Condiția socială atât a făptuitorului cât și a victimei avea un rol important în ceea ce privește încadrarea juridică și pedepsele aplicate.  Infracțiunile erau numite fapte și se împărțeau între:   Fapte mari – trădarea domnului (prin detronare, răscoală, însușirea prin luarea fără drept a banilor din visteria țării sau sumelor de bani provenite din biruri sau haraci) omuciderea(pedeapsa cu moartea a făptuitorului) furtul sau schimbarea fără drept a hotarelor unor proprietăți, erezia.  Faptre mici  În cazul în care autorul unui omor sau furt nu era descoperit, satul pe teritoriul căruia a avut loc infracțiunea trebuia să plătească o amendă numită dușegubină  Regimul pedepselor aspre merge de la tăierea capului sau spânzurarea celui vinovat până la plata unei amenzi sau aplicarea unor pedepse umilitoare (tăierea bărbii)  Procesul de înfăptuire a justiției se realiza prin intermediul instanțelor alcătuite din oaemnii buni și bătrâni la sate, din juzi și șoltuzi la orașe, de vornici, pârcălabi sau bani la nivel de județ, de marii vornici sau de marele ban sau cei din sfatul domnesc  Judecata să se realizeze după lege și dreptate șu după obiceiul țării noastre. V.EVOLUȚIA DREPTULUI SCRIS PÂNĂ LA INSTAURAREA DOMNIILOR FANARIOTE Un factor ce a contribuit la dezvoltarea de anasamblu a societății feudale l-a reprezentat. Apariția pravilelor scrise, cu caracter bisericesc și a celor laice, care legalizau și legitimau raporturile de natură feudală existente în plan economic, social și politic. Acestea veneau să codifice atât reglementări de ordin religios, cât și cutume cu caracter laic, care reflectau spiritualitatea creștină.  Legea scrisă oferea autoriatea sporită puterii centrale în raport cu legea nescrisă, care dădea posibilitatea marilor feudali să aibă reglementări diferite, fapt ce aducea atingere însăși exitenței și funcționării statului feudal  Apariția pravilelor relgioase avea să confere autoritate cultului creștin ortodox și o creștere a puterii domnului.  Chiar dacă din punct de vedere al conținutului nomrativ aceste monumente legislative se găsesc reglementări specific dreptului civil, penal și procedural, aceste au o vizibilă haină relgioasă.  Influența bizantină avea să se manifeste și în cee ace privește conținutul și forma pravilelor relgiaose și a celor laice, fiind preluate aspect vizând organizarea societății. Aceasta apare pe filiera slavonă.  Prin Pravila de la Govara se introduce reguli privitoare la moștenri, respectul păstrat de copiii adoptive și neadoptivii față de părinții lor, piedicile la căsătorie, infracțiuni sexuale etc.  Pravilele reglementează condiția juridică a persoanelor cu privire la căsătorie, divorț, rudenie civil, reglementări de material obligațiilor cu trimitere la contracte sau dispoziții de drept penal cu privire la faptele antisociale considera ca păcate și la regimul pedepselor  Cele mai importante reglementări privind dreptul scris au fost  Cartea românească (1646) – abordează diverse instituții de drept de natură atât materială, civilă, penală, administrativă cât și procedurală. Un spațiu important este acordat proprietății, regimului persoanelor și dispozițiilor de natură penală.  Îndreptarea legii (1652) același conținut ca și cartea românească, conține și aprecieri cu privire la domenii de interes mai general: medicina, gramatica, filosofia,economia. VI.DREPTUL ÎN EPOCA FANARIOTĂ ASPECTE GENERALE  Instaurarea domniilor fanariote a reprezentat o înăsprire a dominației otomane, ceea ce a dus la o îngrădire a autonomiei Moldovei și Țării Românești. Vor debuta în ambele țări cu domnia lui Nicolae Mavrocordat și se încheie cu revoluția lui Tudor Vladimirescu în 1821  Domnia Porții se manifestă prin desele numiri ale domnilor direct de la Istanbul  Raporturile din Poartă și Principate au fost reglementate prin numeroase acte solemne emise de sultani (hatișferul-1774, tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, sinetul-1783, firmanele 1791/2). Aceste documente nu recunoșteau dreptul țărilor române de a-și allege proprii conducători  Deschidera primelor consulate (la Iași și București) a dus la creea unui regim juridic favorabil străinilor stabiliți aici  Situația este agravată de evoluția raporturilor conflictuale între marile Imperii (6 războaie între 1711-1812 ale porții cu rusia și Austria)  pierderi teritoriale (Basarabia, Bucovina, Hotinul)  Fruntașii români cereau respectarea legii țării privind autonomia și desemnarea conducătorilor (memoriul adresat lui Napoleon în 1807- solicitarea unirii celor două principate, neatârnarea față de vreo putere străină)  Obiectivele principale ale partied naționale era obținerea independenței și unirea pricnipatele  Regres economic din cauza unei fiscalități excesive ce a împovărat situația poporului și a dus totodată la sporirea privilegiilor și averilor marii boerimi REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT Principiile politicii reformatoare a lui C.Mavrocordat aveau să fie sintetizate în cele 13 articole ale Consituției sale din 7 februaire 1740. Documentul viza reforme în domeniul administrative, fiscal, reglementarea statutului clasei preotești și acelei boierești în genereal. Regimul persoanelor  Statutul de boieri era dat de condiția îndeplinirii unei slujbe domnești și nu de calitatea de proprietar al unor imobile cu destinație de terenuri  Ierarhizarea clasei boierești în funcție de importanța slujbelor deținute  Boierii veliți (mari) – ocupau dregătorii importante, scutiți de impozite  Boierii mazilii (mici) – rang inferior veliților, scutiți de o parte a impozitelor  Clerul este scutit de impozite însă este limitat dreptul de jurisdicție Domeniul fiscal  Introducerea impozitului unic (vamă obștească) 10 lei annual plătibili în 4 sferturi Reforma administrative  Schimbarea pârcălabilor și a căpeteniilor din fruntea județelor cu doi ispravnici  Introducera unui sistem de retribuire a dregătorilor cu lefuri obținute din visteria țării  Noi reglementări cu privire la organizarea activității de gospodărire a orașelor În plan social  S-a întărit poziția marii boierimi în detrimentul țărănimii aservite, căreia I s-a interzis dreptul de strămutare de pe o moșeie pe alta  Sporirea prestațiilor de muncă datorate de țăranii aserviți  S-a înjumătățit numărul de contribuabili din Țara Românească datorită fugii peste hotare a populației   O nouă condiție juridică a țărînimii aservite – desființarea rumâniei și veciniei în 1746 și 1749 respectiv (starea de dependență a țăranilor). Se garanta eliberarea țăranilor fugari care se întorceau pe moșie fără plată  În urma reformei țăranii dependenți au devenit oameni liberi și se vor numi clăcași pe viitor, calitate în care ei vor putea face învoieli cu boierii. Aceste reforme au permis pătrunderea relațiilor capitaliste în agricultură și au abolit totodată relațiile de timp feudal în care țăranii exircitau un drept de folosință asupra terenurilor agricole, ducând la consolidarea proprietății absolute și la divizarea proprietății divizate. CODURILE DIN REGUMUL TURCO FANARIOT Noile relații de producție de tip capitalist fac simțite destrămarea relațiilor feudale și favorizarea pieții interne, diversificarea operațiunilor comericale, producției de manufacture, afirmarea economiei de schimb în opoziție cu economia naturală închisă. Acestă dezvoltare este înfrânată de dorința străină și puterea slabă a capitalului autohton Sub aceste influențe, dreptul este într-o detriminare direct. Conform noii orientări, monarhul nu mai acționa în conformitate cu dreptul divin , ci în virtutea dreptului natural și a contractului social, prin delegarea obținută din partea poporului, el exercitând o conducere în interesul maselor populare. Constatăm că apar și tendințe de modernizare prin preluarea unor instituții de tip occidental(francez și austriac). Procesul de codificare trece prin trei faze: sinteză(revalorficarea pravilelor bizantine și obiceiul pământului, viziunea domnului) introducera principiilor moderne ( concepții occidentale de factură iusnaturalistă, influența codului austriac și francez) Regulamentele organice prin traducera codului comercial francez, elaborarea de coduri noi și moderne.  Pravilinceasca condică (reprezintă o îndrumare, nu un cod complet)Alexandru Ipsilanti 1780  Cuprinde 40 de titluri și 220 de articole (reglementează organizarea judecătorească și procedura după care se administra justiție  Reglementarea zilelor de clacă  Numărul minim al zilelor de clacă era de 6, iar numărul maxim – 12  Conservarae drepturilor boierilor prin ius utendi și ius fruendi  Sila pământului este înlocuită de un raport contractual “robia învoielii”  Regimul juridic al persoanelor  Diferit în funcție de categoria socială  Tendință de a păstra structura social de regimul feudal  Robii dispuneau de o capacitate juridică restrânsă  Conturarea regimului juridic al persoanelor juridice morale (tovarăși)  Relațiile de familie  Se introduce principiul răspunderii personale, astfel că soția nu răspundea pentru faptele soțului și nici părinții pentru faptele copiilor majori.  Materia obligațiilor  Materia contractelor este mai riguros reglementată, impunându-se condiții speciale de fond și formă privind încheierea lor. Pentru încheierea valabilă a unui contract de împrumut (comodat) se impunea forma scrisă a actului și prezența a trei martori pentru ca debitorul să nu poată contesta existanța actului.   Împrumutul putea fi garantat prin constituirea unei chezășii  Materia penală  multe din reglementări sunt prelurări ale vechilor dispoziții.  s-au încriminat acele fapte ale slujbașilor și dregătorilor precum corupția, mita, abuzul față de populație.  Norme ce incriminează abuzurile comise de judecători în soluționarea cauzelor  Incriminarea pereceperii abuzive a dărilor la care erau ținuți țăranii  Organizarea judecătorească  Se vor introduce condicile de judecată la nivelul tutuor instanțelor  Obligativitatea motivării în scris a hotărârilor pronunțate cu arătarea capului de pravilă  Reprezentarea în justiție prin mandatari (vechili) sau prin avocați  Sub aspect probator, probele mistice pierd din importanță, fiind preferate înscrisurile, declarațiile de martor, cercetările instanței  Juratorii dispar din practică  Praivilniceasca condică a fost în vigoare până la adoptarea Legiuirea Caragea (1818), anumite dispozițiii s-au aplicat până la codul civil din 1865  Codul Calimach (1817) Moldova, Scaralt Calimach (1833 în Moldova tradus)  Primul cod de ramură civilă. Influențat de Codul Civil Francez și Austriac, dreptul bizantin și obiceiuriule pământului.  Cuprinde 2032 de articole structurate în trei părți: dritul persoanelor, dritul lucrurilor, înmărginirile persoanelor și a lucrurilor  Regelemnta aspect privind dreptul persoanelor, proprietate private, ogligații, răspundere civilă  Proprietatea  Proprietatea este cel mai absolut între toate drepturile reale, atribuțiile acestuia pot fi exercitate concomitant de mai mulți titular sau de o singură persoană  Toate pământurile aparțineau domnului iar acesta le dona prin hirsoave de danie boierilor  Regimul juridic al persoanelor  Persoanele juridice (moralicești) , prin norme imperative, constituie capital ce reprezintă patrimoniul viitorului subiect de drept  Persoanele fizile – sunt reglementate instiuții precum tutela, adopția, curatela.  Logodna, căsătoria, obligația de înzestrare a fiicelor de părinții lor rămân reglementate de dreptul bizantin. Era interzisă căstoria între persoane creștine și necreștine și persoane libere și robi.  Materia obligațiilor  Izvor al obligației era legea, tocmeala și vătămarea adusă cuiva  După formă există contracte scrise și nescrise, iar după efectele lor sunt unilaterale și bilaterale  Sunt enunțate viciile de consimțământ. Acordul nu trebuia să fie viciat prin teamă, să fie lipsit de silă sau neafectat de dol.  Obiect al unui contract pot fi doar bunuri aflătoare în comerț și cu caracter patrimonial   Capacitatea juridică – toți oamenii sunt egali în fața legii. Se putea restrânge asupra capacității persoanei prin norme imperative de strictă interepretare  Tipuri de contracte- vânzare, depozitul, comodatul, mandatul, locațiunea, zălogul.Contractul de vânzare este amplu reglementat, ca regulă avea o natură consensuală prin excepție, forma scrisă (cerută ad validitatem când obiectul său era un imobil sau un rob).Prețul neserios al vânzării putea atrage invocarea leziunii  Succesiunea- Moștenirea putae fi transmisă pe cale legală sau prin testament. În lipsa unor succesori, proprietatea se declara vacantă și este culeasă de către stat. Aveau vocație succesorială atât copii legitimi cât și cei naturali  Această legiurie s-a aplicat până la intrarea în vigoare a codului civil de la 1865  Legiuriea Caragea (1818) Ioan Gheorge Caragea  Constituie un cod civil și un cod penal precum și un cod de procedură civilă și penală din 6 părți  Plan social  Reglementează rolul și privilegiile clasei boierești în raport cu cea a țărănimii, raporturile din aceștea se produc în baza conractului de emfiteoză. Drept de proprietate absolut al boierilor asupra moșiilor  Înăsprește obligațiile în munca datorate de către clăcași, minim 12 zile  Materia obligațiilor  Materia contractelor este amplu reglementată, influențate de codurile civile din franța(1804) și Austria(1811)  Regimul juridic al persoanelor  Influența unor reminiscențe mai vechi  Coexistența rudeniei prin botez cu cea de sânge( directă sau lăuntrică)  Dreptul bizantin continua să rămână sediul materiei în ceea ce privește căsătoria și logodna  Dreptul penal  Preluarea vechilor dispoziții – vini mici și mari (fapte, infracțiuni)  Elemente de noutate fiind sancționate acele fapte ai căror autori declarau în mod fraudulos că sunt în stare de încetare a plăților pentru a nu-și plăti datoriile  Se sancționează cu închisoarea persoanele care doreau bunurile “mofluzi mincinoși” adică a falșilor frauduloși, și a celor ce în mod fals au pretins că sunt și ei creditori  Pedepsele corporale și dreptul excesiv al judecătorilor în cuantificarea pedepselor amintesc de regimul reglementărilor feudale  Introducerea incriminării distincte a omorului săvârșit cu intenție de cel fără intenție (necugetat)  Sistemul probator- vor fi precumpănitoare în instanță înscrisruile și mărturiile  Regulamentele organice au introdus noi reglementări în materie comercială( au abrogate cele ale codului caragea). Codul penal și de procedură au fost abrogate în anul 1841. Restul dispozițiilor au fost applicate până la intrarea în vigoare a codului civil din 1865.  Au existat și alte initiative legislative cu impact în practica judiciară – manualul juridic al lui Andronache Donici și Pandectele din anul 1806 a lui Toma Cara.  VII.EVOLUȚIA STATULUI ȘI DREPTULUI ÎNTRE 1821-1848 REVOLUȚIA DE LA 1821  Cauze – accentuarea dominației otomane, contextul extern favorabil (Ridicarea la luptă a tuturor popoarelor din balcani)  Formele rezistenței – planul social și planul național  Programul revoluției  Proclamația de Padeș – oamenii erau chemați să ralieze Adunării poporului și să se răscoale  Cererile norodului românesc – formularea obiectivelor ce țin de forma de guvernământ și organizarea puterilor în stat. Cere instaurarea unei monarhii constiuționale, reformarea instituției dregătoriei( numirea în funcție după calitate nu după rangul boieresc), promovarea egalității în fața legii  Proclamația de la Bolintin  Proclamația de la București  Obiective ale revoluției  Nobilii puteau fi doar cei care dețineau o slujbă  S-a introdus o disciplină severă- era pedepsită indisciplina sau insubordonarea  S-a transformat Adunarea Poporului într-un corp reprezentativ  Desființarea oricăror restricții cu privire la accesul poporului la judecată prin reducerea taxelor și deființarea privilegiilor de care se bucurau străinii în fața justiției  Desființarea tuturor vămilor interne  Revenirea la sistemul plăților impozitelor în 4 sferturi  Alungarea din țară a boierilor vinovați de abuzuri țo fărădelegi comise împotriva poporului, confiscarea averii celor ce nu se alătură mișcării  Statul urma să fie guvernat pe principile laice, bisericii îi revenea sarcina de educare a neamului, de a crea școli în limba română cu acces gratutit. Mitropolitul urma să fie ales de popor  Nu se cere desființarea clasei boierești sau a proprietății de tip feudal  Victorii- s-a obținut abolirea regimului fanariot și revenirea practic la sistemul tradițional al domniilor pământene. Chiar dacă unele obiective au rămas la nivel proiect, ele vor fi preluate și îndeplinite de proiectul partidei naționale ORGANIZAREA DE STAT ÎNTRE 1821-1848  Înalta Poartă se vede nevoită să accepte în anul 1822 numirea domnilor pământeni – Ioniță Sandu Sturdza în Moldova și Girgore Dimitrie Ghică în Ț.Românească  Regimul domniilor va fi întrerupt între 1828-1834 din cauza instaurării protectoratului rus. În locul domnilor a fost numit un guvernator rus.  Sunt adoptate Regulamentele organice în 1831 în Ț.Românească și 1832 în Moldova în urma aprobării Adunării obștești extraoridnare. Aceste regulamente au înlăturat o serie de instituții și practici feudale, creând un aparat de stat modern și un climat propice pentru dezvoltarea relațiilor de tip capitalist   Domnia  Era electivă, nobiliară și viageră  Domnii vor fi aleși de către Adunarea obștească extraodinară, învestiți de poartă și comuncați Rusiei  Domnul avea prerogative de ordin executiv, legislativ și judiciar  Legislativ- se bucura de inițiativă legislativă, avea drept de veto asupra legilor votate de Obișnuita Obștească Adunare  Executiv- numea și revoca din funcție dregătorii cei mai importanți ai statului.  Comandat al armatei  Judiciar- nu avea competențe jurisdicționale cu excepția situației din Moldova, unde prezida ședințele instaței supreme. Hotărârile puteau fi întărite de către domn  Domnul era ajutat în condocuere statului de către Sfatul Administrativ  Vornicul – Ministrul de interne  Visternicul – Ministrul de finanțe  Postelnicul – Ministrul de externe  Divanul domnesc – pierde competențele administrative și cele de ordin legislativ, păstrează atribuțiile judecătorești în Moldova ca instanță supremă  Competența Legislativă – Adunarea Obștii Ordinare  35 de membri în Moldova, 42 în Ț.Românească. Mandat pe termen de 5 ani  Exercită rolul și funcțiile parlamentului  Întocmea bugetul și exercita controlul asupra veniturilor și cheltuielilor statului  Avea drept de a face propuneri către domnitor  Domeniul fiscal  La plata capitației era ținuți doar țăranii, industriașii și negustorii, plăteau o dare numită “polentă”  Boierii și clerul nu plăteau niciun impozit  Introducera sistemului pensiilor  În domeniul juridic  Se separă activiatea juridică de cea administrativă  Instanțele vor fi ierarhizate. Se introducere principiul sepcializării instanțelor. (Secții civil, comerciale la Craiova și București) EVOLUȚIA DREPTULUI ÎN PERIOADA 1821-1848  S-au elaborat coduri noi, pe cirteriul vizând ramura de drept  Izvoare de inspirație au fost codurile franceze  Se face o distincție tot mai netă între domeniul dreptului public și privat  Toți oamenii trebuiau să se supună dispozițiilor cuprinse în legi și acestea sunt obligatorii pentru toate persoanele, indiferent de randul lor politic sau social  Reglementările sunt similare între cele două Principate  Manifestări legate de ramura dreptului constituțional  Dispozițiile de natură constituțională sunt reglementate de Regulamentele organice având drept obiect organizarea și funcționarea statului  Se limitau prerogative domnului pentru a curma pe această cale abuzurile ce aminteau de epoca feudală  Sunt stipulate atribuțiile adunării private ca un viitor parlament   Regim unitar pentru persoanele fizice din ambele principate , acestea puteau circula liber dintr-o țară în alta sau puteau să dobândească imobile în oricare din cele două țări. Prezumția că ei erau cetățeni ai aceluiași stat  Regulamentele nu consacră drepturile cetățenești și libertățile publice, nu pot fi calificate drept așezăminte constituționale.  Materie Civilă  Se unifică dispozițiile cuprinse în Codul Calimach și Leguirea Caragea.  Se perfecționează sistemul de publicitate și de redacatare a actelor. Se generalizează forma scrisă a unor acte, actele de stare civilă erau întocmite și păstrare de către parohiile urbane și rurale.  Atât Codul Calimach, Legiurea Caragea cât și dispozițiile curpise în Regulamentele organice s-au dovedit a fi insuficiente în materia raporturilor comerciale ce a dus la:  Traducerea codului comercial francez în Moldova (Iascovachi Veisa)  Întocmirea “Condicii de Comerciu” în 1840 de Simeon Marcovici tot pe bază de codul comercial francez  Dreptul Penal  În Moldova se va edita “Condica criminalicească “ în două volume (norme de procedură 1820) (norme de drept materal penal 1826)  Faptele antisociale – pricinuitoare de tulburarea liniștii li siguranței obșetești și faptele pricinuitoare de vătămarea particularului  Introduce termene speciale de prescripție , termenul de 30 de ani pentru furt  În Ț.Românească apare “Condica criminalicească “ în 1851 inspirat de codul penal și codul de intrucție criminal din Franța. Similar celui din Moldova.  Regimul sancționar avea un puternic caracter de clasă, prevăzându-se pedepse mai severe pentru țărani decât pentru boieri  Procedurile vizând acheta penală păstrau reminiscențe din sistemul fedual  Sistemul juridic  Au fost conturate căile de atac ale soluțiilor pronunțate de instanțe- apelul și revizuirea. Egalitatea în fața legii tuturor persoanelor, întărirea inamovilității judecătorilor VIII.OPERA EXECUTIVĂ ȘI LEGISLATIVĂ A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA Unirea Moldovei cu Ţara Românească s-a realizat prin dubla alegere a lui Al.I.Cuza, la 24 ianuarie 1859. Încălcarea Convenţiei de la Paris, prin alegerea unui singur domn, demonstra hotărârea românilor când era vorba de viitorul lor. Principalele obiective ale mişcării naţionale erau în interior unificarea şi centralizarea aparatului de conducere a statului la Bucureşti printr-un program de reforme, iar în exterior recunoaşterea de către marile puteri a dublei alegeri a lui Al.I.Cuza (finalizată în 1859). În interior s-au unificat serviciile de vamă şi telegraf, de administraţie, de sănătate, de transport, cursul monetar, forţele armate. Unificarea s-a încheiat prin constituirea la Bucureşti a Adunării legislative unice (1861) şi a guvernului unic (1862). Organizarea statului  Prima dintre marile reforme a fost Secularizarea averilor mănăstireşti (1863), prin care se treceau în patrimoniul naţional imensele averi mănăstireşti.  Noua lege fundamentală a statului, Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (1864), cu tot titlul derutant, înlătura Convenţia de la Paris, consolida autonomia statului, deschidea noi perspective luptei pentru independenţa absolută. Prin ea Domnul cumula atribuţii legislative şi  executive, putând emite decrete -cu concursul Consiliului de Stat- fără consultarea Parlamentului,  Parlamentul era bicameral: Adunarea Electivă (Adunarea Deputaţilor) şi Corpul Ponderator (Senatul).  Puterea executivă era deţinută de Domn, Adunarea Electivă şi Corpul Ponderator  Puterea legislativă de Domn împreună cu Parlamentul, iniţiativa legislativă aparţinând numai Domnului. Se prevedea mecanismul adoptării legilor de către cele două Camere, sancţionarea acestora de către Domn, precum şi modalităţile de punere în aplicare.  Corpul ponderator era compus din mitropolitul ţării, episcopi, preşedintele Curţii de Casaţie, cel mai vechi general în activitate şi 64 de membri, numiţi de către domn. Reformele lui Cuza  Prima dintre marile reforme a fost Secularizarea averilor mănăstireşti (1863), prin care se treceau în patrimoniul naţional imensele averi mănăstireşti.  Prin noua lege electorală s-a lărgit considerabil dreptul de vot, prin înlăturarea privilegiilor electorale ale moşierilor şi accesul burgheziei. Legea electorală prevedea că alegătorii, care trebuiau să aibă cel puţin 25 de ani, puteau fi primari (plăteau un anumit impozit) sau direcţi (cei care aveau un venit anual de minimum 100 de galbeni, preoţii, conducătorii unor instituţii şi cei cu studii superioare). În Adunarea electivă puteau fi aleşi cetăţenii români care aveau cel puţin 30 de ani şi un venit anual minim de 200 de galbeni.  Reforma agrară, înfăptuită prin legea rurală (1864), prin care ţăranii erau declaraţi proprietari pe pământul avut în folosinţă, în funcţie de numărul de vite pe care le stăpâneau. Erau desfiinţate obligaţiile feudale ale ţăranilor în schimbul unei despăgubiri pe care ţăranii urmau să o plătească prin rate anuale timp de 15 ani. Prin reforma agrară, 2\3 din pământurile moşierilor au trecut în proprietatea ţăranilor, deschizându-se astfel largi perspective dezvoltării capitaliste.  Legea instrucţiunii publice dădea învăţământului o orientare modernă, ştiinţifică şi o structură unitară, introducând obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar de patru ani şi extinderea învăţământului secundar şi universitar.  Legea pentru consiliile judeţene şi Legea comunală (1864) au reglementat modul de constituire, organizare şi funcţionare a comunelor şi judeţelor.  Legea privind organizarea armatei sublinia teza înarmării la nevoie a întregului popor.  Legea cu privire la organizarea judecătorească făcea referiri la instanţele judecătoreşti: judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile cu juri şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Codul Civil (1864)  a fost redactat de Comisia Centrală de la Focşani, din ordinul lui Al.I.Cuza, folosind ca surse de inspiraţie Codul civil francez, Codul civil italian, legislaţia civilă a Belgiei şi doctrina juridică a vremii  La baza reglementării condiţiei juridice a persoanelor fizice este pus principiul egalităţii tuturor în faţa legilor.  Se face distincţie între capacitatea de folosinţă (începe în momentul naşterii) şi capacitatea de exerciţiu (majoratul este fixat la 21 de ani).  Persoanele juridice erau împărţite în două categorii: cu scop lucrativ (urmau a fi reglementate prin Codul de comerţ) şi fără scop lucrativ (se înfiinţau prin decret domnesc).  Cu privire la relaţiile de rudenie, s-au păstrat dispoziţiile anterioare în mare parte. Se interzicea cercetarea paternităţii, sub pretextul apărării familiei legitime.   Soţii beneficiau de posibilitatea de a alege în momentul încheierii căsătoriei, între regimul separaţiei bunurilor al comunităţii de bunuri sau al regimului dotal  Proprietatea, cel mai important drept real, este amplu reglementată, făcându-se precizări cu privire la atributele sale şi distincţia dintre diferitele forme de stăpânire a lucrurilor: nuda proprietate, posesia, detenţia. Proprietatea putea fi transmisă prin acte juridice încheiate între persoane în viaţă şi prin acte mortis causa (pentru cauză de moarte), deci se poate transmite atât ab intestat cât şi pe cale testamentară.  Testamentul putea fi: olograf ,autentic şi mistic sau secret (semnat de testator şi înmânat judecătorului, care fără a-l citi întocmeşte un proces verbal, pe baza declaraţiei testatorului, din care rezultă că actul care i s-a prezentat reprezintă testamentul persoanei respective).  Contractele sunt clasificate în consensuale sau solemne  La baza materiei stă teoria generală a obligaţiilor şi noţiunea de răspundere civilă, care putea fi contractuală şi delictuală  Răspunderea personală pentru fapta proprie, răspunderea pentru fapta altuia fiind admisă numai în cazuri excepţionale (răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori). Codul penal (1865)  A avut ca model Codul penal prusian (1851) şi într-o mai mică măsură Codul penal francez (1810).  Codul penal priveşte omul, în analizarea faptelor sale infracţionale, ca pe o fiinţă raţională, conştientă de urmările faptelor ei  Pedepsele au un pronunţat caracter de intimidare. Mult mai târziu se va pune accentul pe necesitatea reeducării infractorilor, în vederea integrării lor în viaţa socială.  Codul penal este structurat în trei părţi. Cartea I analizează pedepsele pe care le împarte în trei categorii: criminale, corecţionale şi poliţieneşti.  Infracţiunile sunt de trei feluri: crime, delicte şi contravenţii.  Crimele şi delictele au fost clasificate, după gravitatea faptei în  Infracţiuni îndreptate împotriva statului;  Infracţiuni îndreptate împotriva constituţiei;  Infracţiuni îndreptate împotriva intereselor publice;  Infracţiuni îndreptate împotriva intereselor particulare.  În calificarea faptei penale se avea în vedere modul în care a fost comisă şi numărul participanţilor.  În cazurile grave, tentativa era asimilată cu infracţiunea consumată, iar complicele era pedepsit ca şi autorul faptei. Codul de procedură civilă  A intrat în vigoare în acelaşi timp cu Codul civil.  S-au folosit ca izvoare: dreptul procesual al Cantonului Geneva, Codul francez de procedură civilă, unele dispoziţii din legea belgiană referitoare la executarea silită.  Materia a fost împărţită în şapte cărţi: 1).procedura înaintea judecătorului de plasă, 2).tribunalele de judeţ, 3).curţile de apel, 4).arbitrii, 5).executarea silită, 6).proceduri speciale, 7).dispoziţii generale.  Tribunalele aveau o competenţă generală, mărginită însă de un plafon valoric.  Curţile de apel au funcţionat la Bucureşti, Iaşi, Craiova, Focşani (apoi la Galaţi).  Procedura de judecată era orală, publică şi contradictorie.   În procesul civil erau administrate ca probe actele scrise, martorii, experţii cercetătorii şi prezumţiile şi se parcurgeau o dublă judecată: în fond, în faţa primei instanţe şi în faţa instanţei de apel, după care urma judecata în recurs.  Căile de atac prevăzute erau: apelul (cu care ocazie se făcea o nouă judecată în fond), opoziţia (împotriva hotărârilor date în lipsă), contestaţia şi recursul.  În general desfăşurarea procesului era îngreunată de termenele lungi, iar procedura era costisitoare, părţile plătind taxe ridicate de judecată şi de timbru. Codul de procedură penală  A fost adoptat şi aplicat concomitent cu Codul penal şi a avut ca model Codul francez de instrucţie criminală (1808).  Codul era compus din două părţi: cartea I (descoperirea, urmărirea şi instrucţia infracţiunilor) şi cartea a II-a (judecarea proceselor)  Procesul cuprindea două faze: cea premergătoare judecăţii (descoperirea, urmărirea şi instrucţia) şi cea a judecăţii. Descoperirea infracţiunilor revenea ofiţerilor de poliţie judiciară.  Dosarul era înaintat procurorului, care se ocupa de procedura urmăririi infractorului. În cazurile mai complicate procurorul înainta dosarul unui judecător de instrucţie care desfăşura ancheta numită instrucţie.  Instanţele de judecată erau judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, Curţile cu juri şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. IX. EVOLUȚIA SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI ÎNTRE 1866-1918 Context istoric La 10 mai 1866, Carol a fost proclamat prinț al României. La 1/13 iulie 1866 a fost promulgată Constituția, elaborată în baza modelului Constituției belgiene, cu respectarea principiilor: separației în stat și al legalității Constituția de la 1866  Forma de guvernământ – monarhia constituțională  Este instituită monarhia ereditară  Proclama  drepturile și libertățile fundamentale  suveranitatea națională  guvernământul reprezentativ  separația puterilor  responsabilitatea minsterială  declararea proprietății ca fiind sacră și inviolabilă  exproprierea se putea face doar pentru cauză de utilitate publică !!! Modificarea Constituției în anul 1884, intervenită ca urmare a proclamării regatului în anul 1881. Aceasta conferea regelui și prerogative judecătorești. Instituții de drept privat  Intrarea societății românești într-o nouă etapă de dezvoltare și dobândirea independenței de stat a României în anul 1878 au impulsionat dezvoltarea relațiilor capitaliste.   Efectele revoluției industriale se regăsesc în creșterea productivității muncii și în noile raporturi juridice stabilite între patroni și angajați.  Dobândirea independenței de stat a generat un nou climat pentru promovarea unor legiuiri cu caracter protecționist.  În anul 1887 este adoptată legea Măsuri generale pentru încurajarea industriei naționale. Legea viza fabricile care aveau un capital social de minimum 50.000 de lei sau aveau cel puțin 25 de muncitori angajați și care urmau să beneficieze de reduceri la taxele vamale privind mijloacele fixe achiziționate din străinătate și facilități privind transportul acestora pe cale ferată și concesionarea unor terenuri pe care urmau să fie amplasate viitoarele fabrici. Legea nu distinge în privința naționalității capitalurilor, putând favoriza investitorii străini, aflați în competiție cu cei autohtoni.  În anul 1912 este adoptată o nouă reglementare de natură să-i favorizeze pe capitaliștii români față de cei străini, impunând condiția ca respectiva întreprindere să folosească un procent de minumum 75% dintre muncitorii cu cetățenie română, pentru a beneficia de efectele sale.  Diversificarea actelor și faptelor de comerț a dus la elaborarea unui nou Cod comercial în anul 1887, influențat de Codul comercial italian (1882) și de reglementările din Germania și Belgia.  Persoanele juridice ce aveau ca obiect activitățile comerciale s-au bucurat de o reglementare riguroasă.  În anul 1906 s-a adoptat Legea asupra brevetelor de invenție care a stabilit condițiile pentru brevetarea unei invenții și protecția juridică de care se bucura un inventator.  Legislația muncii era favorabilă patronilor  Se obține în anul 1912 dreptul de a desface contractul de muncă tuturor angajaților care prin acțiunea sau inacțiunea lor ar fi creat o situație favorabilă de primejdie pentru fabrică.  Properietatea  Prin adoptarea Legii minelor din anul 1895 se dispunea separarea proprietății solului care aparținea proprietarului de proprietatea subsolului care avea zăcăminte naturale și aparținea statului în temeiul dreptului de suveranitate.  Legea învoielilor agricole din 1866 a generat cea mai mare convulsie socială din sec. al XX lea, respectiv Răscoala de la 1907.  Legea a reprezentat temeiul juridic încheierea contractului de arendă, între țăranii care nu aveau pământ sau aceasta era insuficient pentru asigurarea condițiilor de subzistență, pe de o parte și moșierii, pe de altă parte.  Stăpânii de pământuri aveau la dispoziție trei căi prin care să-și valorifice dreptul de creanță pe care îl aveau față de țărani, dacă aceștia nu își îndeplineau sau își îndeplineau parțial obligațiile: o Posibilitatea moșierului de a obține o sumă de bani cu titlu de despăgubire prin scoaterea la vânzare a bunului debitorului o Angajarea de către moșier a muncii altor persoane pentru a presta obligația asumată prin contract, urmând ca acestea să fie plătite de debitor (țăran) o Să-l forțeze pe țăran, prin intermediul autorităților publice să-și îndeplinească obligația de a face (prestațiile în muncă asumate prin contract) Instituții de drept public  Dreptul penal   Codul penal este publicat în 1865 și va rămâne în vigoare până în anul 1937. Sursele sale de inspirație – Codul penal prusian (1851) - Codul penal francez (1810)  Este structurat în trei cărți: - Cartea I – norme privitoare la pedespe - Cartea a II a – norme privind crimele și delictele - Cartea a III a – norme privitoare la contravenții  Distincția dintre crime și delicte are la bază sistemul pedepselor.  Pedepsele erau o criminale o corecționale o polițienești  În materie penală se urmărește conservarea privilegiilor claselor conducătoare. Au fost adoptate legi care au adus atingere exercițiului unor drepturi și libertpți politice privind dreptul la liberă asociere sau la libertatea de expresie.  A fost promulgată Legea contra sindicatelor, asociațiilor profesionale a funcționarilor statului, județelor, comunelor și stabilimentelor publice, prin care încetarea lucrurlui din cauza grevei a fost calificat drept infracțiune, pedepsită cu privarea de libertate de până la doi ani. O serie de drepturi sindicale au fost restrânse, fiind considerate fapte ce prezintă pericol social și încadrate în rândul infracțiuniloe a căror sancțiune consta în privarea de libertate.  Au fost adoptate legi speciale prin care au fost sancționate infracțiuni precum – trădarea de patrie, spionajul, încălcare secretului de stat, dezertarea, insubordonarea.  Multe fapte erau de competența instanțelor speciale militare, fiind prevăzute sancțiuni deosebit de aspre în cazul comiterii lor.  Dreptul procesual penal  Codul de procedură penală a fost publicat în anul 1865, având ca model Codul de instrucție criminală francez din 1808.  Cuprinde două cărți – Cartea I – descoperirea, urmărirea și instrucția infracțiunilor - Cartea a II a – judecarea cauzelor (aplicarea principiilor oralității, contradictorialității, publicității dezbaterilor)  Instanțele de judecată erau o judecătoriile de plasă o tribunalele de județ o curțile cu juri o Înalta Curte de Casație și Justiție  În anul 1913 a intrat în vigoare Legea micului parchet. Invocând introducerea unor proceduri speciale vizând combaterea faptelor antisociale în orașele reședință de județ, fapte care erau instrumentate într-o procedură de urgență și simplificată, procedură prin care în aceiași zi persoana vinovată de comiterea unor infracțiuni mărunte urma să fie prezentată procurorului și apoi judecătorului pentru a fi arestată, dispozițiile acesteia se vor aplica cu predilecție împotriva greviștilor și a celor care participau la diferitele manifestații de stadă. X.UNIFICAREA LEGISLATIVĂ Problema unificării era mult mai complexă în raport cu cea realizată în țări precum Franța, Belgia, Danemarca, în condițiile în care teritoriul României se dublase, iar legislațiile noilor provincii reprezentau sisteme juridice diferite de cel căruia îi aparținea legislația vechii Românii !!! Nu s-a mers printr-o impunere mecanică a instituțiilor din vechea Românie, ci s-au preferat legile de unificare. Procesul de unificare legislativ  Primul decret al Consiliului Dirigent din 1919 prevedea în art. 1 că vechile legi anterioare unirii rămân în vigoare provizoriu până la alte dispoziții.  În anul 1926 s-a înființat Consiliul Legislativ, organ specializat chemat să examineze unificarea legislativă și mai ales cea din domeniul dreptului privat unde existau multe difenrețe  Metodele puse în aplicare  Unificarea imediată prin extinderea legislației vechiului regat, ceea ce presupunea elaborarea unor noi coduri.  Menținerea pluralismului regional până la codificarea unificatoare pe baze noi, care să țină seama de tot ceea ce era superior și valabil în noile provincii și de cuceririle dreptului comparat.  Metoda extinderii s-a folosit cu precădere în domeniul dreptului constituțional și penal.  Se mențin reglementările paralele în domeniul dreptului civil, unde pentru provinciile din vechea Românie a continuat să se aplice Codul de la 1864, iar în Transilvania se aplicau dispoziții cuprinse în Codul austriac din 1911 Dreptul Constituțional Probleme prealabile  În iulie 1917, Adunările legiuitoare întrunite la Iași au modificat art. 19 din Constituție, arătând că pentru reglementarea situației interne, proprietatea țărănească trebuia extinsă prin exproprierea a 2 milioane de hectare cultivabile din proprietatea moșierească și a totalității terenurilor arabile aprținând statului, domeniului coroanei, instituțiilor publice și cetățenilor străini.  La 16 decembrie 1918 s-a publicat un decret-lege în baza căruia s-a trecut la exproproprierea pământului moșieresc, pământ care nu a fost dat țăranilor în proprietate individuală, ci în arendă provizorie.  La 16 noiembrie 1918 s-a publicat decretul-lege pentru reforma electorală, conform căruia alegerile parlamentare trebuiau să se desfășoare pe baza votului “universal, egal, direct, secret și obligatoriu” al bărbaților având vârsta de 21 de ani împliniți  S-a întârziat adoptarea constituției din cauza rigidității procedurii de modificare a Constituției din 1866 Constituția de la 1923 (emitent consiliul de minisțri)  A conferit statului român forma de guvernământ monarhică, dar întemeiată pe regimul democratic parlamentar-constituțional  Principiile reprezentativității, separației puterilor, legalității și legitimității legilor, ca și cele privind sistemul electiv și al regimului proprietății au fost mai pregnant reliefate comparativ cu cele prevăzute la 1866.  Consacră și dezvoltă principiile suveranității naționale și al separației puterilor de stat, preconizând și asigurând participarea cetățenilor la exercițiul treburilor publice.  A avut la bază consituția din 1866, preluând mare parte din textele acesteia. Constituția strucutrată în 8 titluri a fost publicată la 29 martie 1923.  Prevedea o serie de drepturi și liberăți precum: libertatea conștiinței, egalitatea în fața legii, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenței, etc.   Votul era reglementat ca fiind universal, egal, direct, obligatoriu, secret însă nu era recunoscut femeilor și militarilor.  Activitatea legislativă era exercitată de rege și guvern în timp ce activitatea judiciară era reprezentată de instanțele de judecată.  Reprezentanța națională era cuprinsă din senat și adunarea deputaților. Inițiativa legislativă putea aparține regelui sau uneia dintre aceste două adunări (senat sau adunarea deputaților)  Senatorii erau aleși de către cetățeni români care au împlinit vârsta de 40 de ani.  Adunarea deputaților era formată din deputați aleși ce cetățenii români  Regele sancționa legile, putea convoca parlamentul în sesiune extraordinară, putea dizolva parlamentul, putea revoca miniștri, era șeful armatei.  A introdus controlul consituționalității legilor care era exercitat de ICCJ  Controlul actelor administrative în temeiul cărora instanțele de judecată erau îndrituite să cenzureze actele emanate de la administrația de stat  1926- Legea electorală ce reglementa dreptul de a alege și de a fi ales, modul de desfășurare a alegerilor precum și structura senatului și adunării deputaților. (de natură să promovzeze intereseleor paritdelo politice mari și pentru cele mici Dreptul Administrativ  După realizarea unității naționale, în statul unitar român au funcționat patru sisteme de organizare adminsitrativă  Vechea Românie exista sistemul ce avea la bază Legea de organizare locală din 1864 și Constituția din 1866  Transilvania sistemul de unificare administrativă a fost cel ungar  Bucovina – sistemul austriac  Basarabia – sistemul rusesc  Legea din 14 iunie 1925 a avut ca scop definitivarea procesului de organizare unitară de stat și legislativă, prin abrogarea vechilor norme după care se conducea fiecare provincie. Legea urmărea:  Descentralizarea adminsitrativă  Asigurarea participării unui număr cât mai mare de cetățeni la administrația locală  Statul român era organizat în 71 de județe și comune rurale(formate din unul sau mai multe sate în funcție de populație) și urbane. Comunele puteau fi împărțite în sectoare(tot aveau personalitate juridică)  Legea a fost modificată la 3 august 1929 când s-a promulgat Legea pentru organizarea administrație locale, rămasă în vigoare până în 1936. Drept consecință comunele puteau fi formate dintr-un număr mai mic de sate. Comunele și județele aveau personalitate juridică.  Județele erau administrate prin consilii, sub conducerea prefectului.  Legile de organizare a adminsitrației locale au contribuit la organizarea unitară a aparatului de stat și la consolidarea statului național unitar român.  Administrația centrală a primit o reglementare unitară prin Legea generală de organizare a ministerelor din data de 2 august 1929, se pune în practică realizarea unui cadru general de organizare a ministerelor. S-a urmărit organizarea ministelor într-un sistem unitar precum și centralizarea administrației. Potrivit acestei legi, serviciile statului erau ocupate într-o serie de ministere precum cel de justiție, finanțe, al armatei, de interne, de externe, industrie și comerț, etc. În cadrul ministerelor erau organizate direcții care la rândul lor erau organizate în servicii, compuse din secții iar acestea din urmă din birouri.  Pe linia procesului de unificare legislativă a țării se înscriu și legile privind învățământul.   1924 a fost adoptată legea învățământului primar  1928 a fost adoptată legea învățământului secundar Dreptul Civil Sediul materiei l-a reprezentat Codul civil român de la 1864, care a fost dreptul comun, în baza căruia s-a realizat unificarea legislativă, prin metoda extinderii, dar a existat concomintent și preocuparea pentru apariția unor noi reglementări juridice civile care să unifomizeze aplicarea dreptului. Proprietatae  După constituirea parlamentului au fost adoptate legi de împroprietărire 1912 – Legea pentru reforam agrară din Oltenia, Muntenia Moldova Dobrogea Transilvania Banat Crișana Maramureș și Bucovina. 1920- Basarabia  Constituția(1866) permitea exproprierea pentru cauza de utilitate națională iar cea din 1923 a lărgit sfera conceptului de utilitate publică, acestea urmând să fie stabilite prin legi speciale, votate cu o majoritate de 2/3. În materia persoanelor fizice nu au fost modificări de substanță în privința reglementării condiției juridice a acestora.  1928- Legea actelor de stare civilă ce a reglementat unitar aceste categorii de acte  1929 – Legea privind contractele de muncă conform căreia printre altele femeia putea încheia un contract de muncă fără a fi necesar consimțământul soțului.  Era recunoscut dreptul femeii de a dispune de beneficiile obținute din orice lef de remunerare și de a-și încasa salariul  1932- Legea privind ridicarea incapacității femeii măritate, în temeiul acestei legi femeia nu mai avea nevoie de autorizația soțului pentru a-și înstrăina bunurile În materia persoanelor juridice  1921- Legea privind organizarea sindicatelor care urmau să se ocupe de probleme de ordin profesional, social, economic, ale membrilor săi, fără însă a putea desfășura activități politice  1924 – Legea pentru persoanele juridice ce reglementa doar asociațiile și fundațiile cu scop lucrativ (urmăresc obținerea unui profit). Potrivit acestei legi persoanele juridice se împărțeau în 3 categorii  De drept public  Societăți și asociații prevăzute de codul de comerț  Ascoiații și fundații fără scop lucrative  Modificată vechea reglementare în sesnul în care personalitatea juridică nu se mai conferă prin lege ci printr-o procedură în fața instanței de judecată (trecerea de la concepția potrivit căreai persoana juridică este o ficțiune a legii la cea prin care persoana juridică este o realitate, este recunoscută) În material obligațiilor  Modificări ce permit statului să intervină în raporturile dintre creditori și debitori  Modificări apar și în materie contractuală pe fondul unei evidente lispe a capitalului, tot mai des folosite împrumuturile cu dobânzi foarte mare pe termen scurt (producție excesivă în condițiile în care veniturile erau diminuate) Țăranii traversează o perioadă dificilă fiind în situația în care nu își  puteau plăti datoriile. Prețul produselor agricole scăzând foarte mult. Creditorii țăranilor își valorificau creanțele, vânzând, pământurile țăranilor  Statul a adoptat o legislație împotriva cametei, au fost plafonate dobânzile fiind prevăzute sancțiuni pentru eludarea acestor dispoziții legale În materia dreptului muncii  Ocrotrirea femeii și a minorului  Durata zilei de muncă  1920- Legea pentru reglementarea conflictelor de muncă care desi la nivel formal recunoștea dreptul la grevă, exercitarea sa efectivă, era blocată din pricina unei procedure extrem de greoaie. Dreptul penal  La 18 martie 1936 a intrat în vigoare noul Cod penal cu privire la lege în general, la crime şi delicte şi la contravenţi  Au fost adoptate şi o serie de legi speciale cum ar fi:  Legea pentru înfrânarea şi reprimarea speculei ilicite (1923)  Legea pentru apărarea liniştii şi creditului ţării (1930)  Legea pentru reprimarea concurenţei neloiale (1932)  Legea pentru reprimarea unor infracţiuni contra liniştii publice (1924)  Legea pentru introducerea stării de asediu (1933)  Legea pentru apărarea ordinii (1934). Procedura civilă.  Se aplică în continuare codul din anul 1864  Unificarea legislativă se realizează - prin extinderea dispozițiilor în materie și prin legile noi adoptate  Legea pentru unificarea dispoziţiilor de procedură civilă şi comercială, pentru înlesnirea şi accelerarea judecăţilor şi pentru competenţa judecătorilor din 19 mai 1925.  Cererea de chemare în judecată va cuprinde:  Numele, prenumele, domiciliul sau reședința atât ale reclamantului cât și ale pârâtului;  Calitatea juridică în care figurează părțile în proces, atunci când nu figurează în numele lor propriu;  Obiectul cererii și valoarea lui, după aprecierea reclamantului, atunci când este susceptibil de evaluare și locația dacă este un bun imobil  Indicarea motivelor de fapt și de drept pe cari se întemeiază cererea;  Indicațiunea probelor, pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.  Etapele procesului  Chemarea în judecată și achitarea taxelor de timbru, impozitul proporțional etc  Fixarea termenului și citarea părților  Întâmpinarea pârâtului  Toate excepțiile procedurale ce opune acțiunii reclamantului;  Răspunsul său la toate punctele de fapt și de drept ale acțiunii;  Toate mijloacele și probele cari se apără în contra fiecărui capăt din cererea reclamantului.  Reclamantul are opțiunea de a cere termen după înfățișarea întâmpinării pârâtului  Pronunțarea hotărârii judecătoriei  Apelul (termenul de apel în materie contencioasă, civilă și comercială este de 15 zile) Procedura penală.  Vechiul cod a continuat să fie aplicat până în 1935, când a fost adoptat noul Cod de procedură penală, care a intrat în vigoare în 1937.  Ministerul public reprezinta în cauzele penale Statul, urmareste infractiunile şi exercită actiunea penala  Persoana în contra careia s-a pus în miscare actiunea penala se numeste:  Inculpat, în tot timpul urmaririi şi judecatii penale.  Inculpatul se mai numeste:  Prevenit, din momentul în care autoritatea competentă a luat în contra sa măsuri de detinere preventiva;  Acuzat, cînd în materii criminale Camera de acuzare a pronuntat trimiterea, în judecata;  Condamnat, după ce instanţa de judecată pronunţă pedeapsa hotarita de lege  În procesele penale inaintate instanţelor de fond, inculpatul trebuie să se prezinte în persoana. În procesele de contraventii, de delicte care atrag după lege pedeapsa inchisorii mai mica de trei luni, în actiunile directe, precum şi în acele în care actiunea penala se poate stinge prin impacare, inculpatul se poate prezenta şi prin mandatar cu procura speciala. Organizarea Judecătoresască Legea pentru unificarea organizării judecătoreşti (1924), prin care instanţele judecătoreşti erau constituite într-un sistem format din judecătorii, tribunale, Curţi de apel, Curţi cu juri şi Înalta Curte de Casaţie (instanţa supremă).